Șefa de promoție de la Cinegetică Brașov: „În România nu mai putem discuta despre echilibru”

4
14624

Alexandra Staicu este șefa de promoție 2021 de la specializarea Cinegetică din cadrul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov. Fiică de paznic de vânătoare, a crescut prin păduri și a văzut de mică ce înseamnă viața animalelor sălbatice. Acum face un master și vrea să lucreze ca inginer silvic. Ne-a acordat un interviu în care am atins o mulțime de teme de interes.

Forestmania.ro: Spuneți-ne câteva cuvinte despre dvs., ca absolventă de Silvicultură.

Alexandra Staicu: Încep prin a vă spune ca vin dintr-un oraș de munte, sunt comărniceancă, absolventă a liceului „Simion Stolnicu” din Comarnic, profil matematică- informatică, iar acum locuiesc în Brașov. Încă din liceu mi-am dorit sa vin la Facultatea de Silvicultură si Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania. A fost singura opțiune și dacă ar fi să aleg din nou, tot aceeași facultate aș alege. Am ales programul de studii „Cinegetică” din pasiune și pot spune că am fost implicată si am încercat sa obțin cele mai bune rezultate, la finalul celor 4 ani de studii, obținând titlul de șef de promoție la specializarea Cinegetică. 

Am participat la diferite proiecte pe parcursul facultății. În anul 2 am fost selectată pentru o mobilizare de practică la Ambasada Romaniei din Beijing, alături de alți 7 colegi, facultatea oferindu-ne, astfel, posibilitatea de a ne crea noi orizonturi. Anul 3 nu a fost cel mai productiv, fiind și primul an în care am facut școala online și asta m-a demoralizat puțin, fiind și primul an la specilizarea cinegetică și nu am avut posibilitatea să ieșim în teren deloc, însă am mers la poligonul virtual al facultății unde ne-am antrenat pentru tragerea cu arma.

Anul 4 a fost cel mai bun an al meu. Am început prin a participa la sesiunea științifică studențească cu lucrarea MANAGEMENTUL URSULUI BRUN (Ursus arctos) DIN ROMÂNIA, ulterior participând și la AFCO cu un poster cu același titlu.

Am considerat necesară prezentarea situației acestei specii în țara nostră și am propus câteva măsuri de management, printre care și vânătoarea rațională, ceea ce a creat controverse, dar în final m-am declarat mulțumită pentru că am schimbat părerea despre ce însemnă management cinegetic în rândul celor de vârsta mea.

Ulterior am fost premiată pentru această lucrare în cadrul concursului „Pavel Sangeorzan”.

Proiectul meu de diplomă a fost tot pe tema ursului brun, pe fondul cinegetic nr. 26 Azuga, unde populația actuală a acestei specii este mult mai mare decât populția optimă stabilită la nivelul fondului cinegetic.   

Forestmania.ro: De unde și de când pasiunea pentru cinegetică?

Alexandra Staicu: Pasiunea pentru cinegetică vine de la tatăl meu, care a fost paznic de vânătoare pe fondul de vânătoare nr. 24 Comarnic. Îmi plăcea sa merg cu el în padure, să duc hrana complementară pentru animale, dar cel mai mult mi-a placut să merg toamna la boncănit și să scoatem cânii de vânătoare în teren.

Nu cred că exista un domeniu mai potrivit pentru mine, iar acesta specializare nu e ca oricare alta. Nu poți să faci cinegetică fără pasiune, pasiune care de cele mai multe ori îți este insuflată de cei din jurul tău.

Forestmania.ro: Avem o problemă cu urșii, chiar acum câteva zile ministrul Mediului declara că vor ajunge în Cișmigiu…

Alexandra Staicu: Domnul ministru are dreptate! În prezent, în Romania efectivul ursului brun depășește 10.000 de exemplare, poate chiar mai mult. Optimul stabilit de INCDS Marin Dracea fiind de aproximativ 4.000 de exemplare.

Deci avem aproape un efectiv triplu față de optim și asta clar este o problemă, consecințele fiind foarte vizibile în ultimii ani. E clar că vor migra oriunde au loc, pentru că ursul este un mamifer care se adaptează foarte ușor tuturor condițiilor, mai ales că nu are rivali, fiind cel mai mare din rândul marilor carnivore de la noi din țară.

Deja au migrat în zone de deal și câmpie, de exemplu anul trecut un urs a fost lovit de mașină pe DN1, zona Băicoi, acolo fiind deja zonă de câmpie, unde ursul nu prea are ce căuta. Deci nu mai are mult până la București.

Forestmania.ro: Cinegetica a produs o serie de politici publice care, armonizate cu cele de mediu și cele silvo-forestiere, au stabilit un echilibru în relația om-natură/animale sălbatice. Undeva s-a scurt-circuitat această chestiune în România. Aș vrea să comentați situația.

Alexandra Staicu: Cred ca acestă scurt-circuitare s-a produs odată cu intrarea României in UE, pentru ca ne-am adaptat conditiilor impuse, fără să ne gândim la situația noastră în ceea ce privește animalele sălbatice. În majoritatea țărilor din UE, multe specii sunt pe cale de dispariție, dar nu și la noi în țară.  De exemplu ursul și lupul, specii de mare interes vânătoresc. Conform OUG 57/2007 aceste specii sunt strict protejate, asta înseamnă vânătoare interzisă și nu doar atât. Cu cât populația carnivorelor crește, populațiile de ierbivore vor scadea, pentru ca lupul și ursul are nevoie de hrană, iar asta e relația pradă-prădător. Plus că și pesta porcină africană a produs pagube mari în rândul mistreților. Deci nu mai putem discuta de echilibru. 

Și de aici au apărut problemele. Că managementul cinegetic, nu mai este management în totalitate din cauza acestor bariere, impuse de lege și a situațiilor create. Asociațiile de vânătoare sunt limitate, iar vânătorii nu mai sunt interesați sa cotizeze pentru ca nu se mai organizează vânători și cam așa apar dezechilibrele.

Forestmania.ro: Știm că Ungaria, de exemplu, are o tradiție veche în domeniul vânătorii, motiv pentru care e și foarte profitabil pentru statul maghiar. Dar și noi avem foarte multe asociații de vânătoare, fonduri, pasionați…

Alexandra Staicu: Întra-devăr, noi avem. Dar noi avem și multe piedici, printre care marile ONG-uri care sunt împotriva vânătorii și care influențează mult opinia publică. La noi în țară, mai ales în cazul ursului, vânătoarea e o necesitate.  Cei din zonele de munte, ciobanii, sătenii care au gospodării, sunt conștienți de asta, însă ei nu puterea de a ieși în față să spună cum nu dorm cu nopțile ca să-și păzească animalele, cum pleacă la muncă dimineața cu frică să nu se întâlnescă cu ursul pe stradă. Să nu mai zic de oamenii atacați la ei în curte.

Ei ar trebui ascultați, ei ar trebuie sa creeze opinia publică, pentru că ei suferă cel mai mult. Oamenii trebuie să întelegă ca relocarea nu mai este o soluție, pentru că nu mai există spațiul necesar pentru a face asta, iar țările din UE în care carnivorele mari lipsesc, nici nu vor sa primescă de la noi, pentru că nu doresc să li se perturbe liniștea și condițiile de siguranță.

Deci, s-ar putea face vânătoare și la noi și ar fi foarte profitabil, dar până să ajungem acolo trebuie să schimbam părerea oamenilor, a celor care nu prea au contact direct cu acest domeniu și se lasă ușor influnțați de mass-media și ONG-uri care își urmaresc propriul interes. 

Forestmania.ro: Am înțeles că urmați un master și că apoi vă doriți să lucrați în domeniu. Mai concret, ce master faceți și unde vreți să lucrați?

Alexandra Staicu: În prezent sunt studentă la masterul în engleză (Multiple Purpose Forestry) din cadrul aceleași facultăți pe care am urmat-o și îmi doresc o carieră ca inginer silvic pe specializarea cinegetică.

Când am terminat liceul, o doamnă profesoară mi-a spus așa: „Fii schimbarea pe care vreo să o vezi în lume!” Ei bine, asta îmi doresc să fiu, vreau să reușesc să fac o schimbare în bine pentru ceea ce înseamnă cinegetica în România. 

Forestmania.ro: Vânătorii nu se bucură de o imagine prea bună în rândul opiniei publice. Ce-i drept, nici cei de la AGVPS / AJVPS nu fac eforturi să schimbe ceva. Ce credeți că ar trebui făcut?

Alexandra Staicu: Vânătorii sunt percepuți de majoritatea oamenilor ca niște criminali și nu exagerez spunând asta. Colegilor mei li s-au adus jigniri ce genul pe site-uri de socilizare doar pentru ca s-au afișat ca vânători. Dacă tai porcul de Craciun nu esti criminal?! Dacă tai un pui sau un miel, nu ești criminal?! Cred că e cazul să ieșim în față și să spunem că vânătoarea nu presupune doar să împuști un animal, ci și crearea condițiilor pentru animalele sălbatice, cum ar fi: construirea  hrănitorilor și sărăriilor, ducerea hranei complementare în pădure, crearea potecilor de vânătoare etc. Toate acestea implică muncă și devotament, ca în orice alt domeniu.

Cei de la AGVPS / AJVPS nu sunt ascultați, sau de multe ori nu sunt lasați să prezinte realitatea, pentru că realitatea nu e ceea ce prezintă ONG-urile și după cum am spus, aceste ONG-uri influențează mult opinia publică.

AGVPS / AJVPS trebuie susținută de specialiști nu doar din cinegetică, dar și din silvicultură și exploatări forestiere, pentru că ei sunt cei care înteleg cel mai bine situațiile și pot schimba imaginea creată.

Forestmania.ro: Cum vedeți viitorul acestui domeniu, în condițiile în care apropierea de natură e văzută în scheme de conservare a biodiversității? Sunt multe voci care susțin să nu ne mai atingem de păduri, de animale, să lăsăm natura „în pace”.

Alexandra Staicu: Aceste voci trebuie să înteleagă că și oamenii sunt parte din natură. Există o legătură strânsă între noi și natură, de la începutul omenirii și cât oamenii există, legătura nu va disparea, pentru că suntem dependenți de ea.

Biodiversitatea nu presupune să nu ne atingem de natură, ba dimpotrivă.

Drept dovadă situația carnivorelor care nu se pot vâna la noi în țară. Dacă nu stabilizăm populațiile de urs și lup, cel mai probabil alte specii vulnerabile vor dispărea. Biodiversitatea înseamnă multe specii pe o anumită suprafață, nu mulți indivizi dintr-o specie.

Asta se aplică și in cazul pădurilor. O zonă exploatată va fi mult mai bogată ca specii decât o padure bătrână în care nu s-a intervenit. De ce? Pentru ca acolo avem și hrană și adăpost pentru animale, existând multe specii de plante… de la pătura erbacee și semințiș,  până la arbori.

Nu spun că ar trebui să se intervină peste tot, tocmai de-asta există și păduri strict protejate, dar această idee de a lăsa natura în pace este complet greșită.

Iar celor care susțin ideea asta, vreau sa le adresez urmatoarele întrebări:

Sunteți dispuși să renuntați la ieșirile în parc, la drumețiile pe munte, la ski, la plimbările în Delta Dunării? Simpla prezența voastră acolo perturbă natura. 

Ați fi dispuși să renunțați la ideea de autostrăzi in România, doar pentru a lăsa natura în pace?

Cred că înainte de susține asftel de idei, ar trebui să vedem și ce implică ele. Până una alta, lăsați specialiștii în domeniu să-și facă treaba! Cred că viitorul sună bine, dar cu foarte multă muncă și implicare.

Forestmania.ro: În octombrie are loc la Bacău o nouă ediție a Expo Hunting Moldavia, bănuim că veți fi acolo. Cu ce gânduri?

Alexandra Staicu: Cu siguranță o să paticip cu gândul de a întâlni oameni pasionați care să-mi împărtășească din experiențele lor cu vânătoarea și de a admira trofeele ce vor fi evaluate în cadrul expoziției.

4 COMENTARII

  1. Sincere felicitări pentru întregul material !
    Pe de-o parte reporterului care a pus foarte corect întrebările și pe de alta parte tinerei absolvente pentru răspunsurile clare, corect profesional expuse și curajului de a spune direct care sunt problemele și ce rezolvare ar avea.
    Rar am avut ocazia sa văd un adevărat profesionist vorbind atât de clar și concis. Am sa revin cu câteva comentarii.

  2. Bravo domnișoară, ai atins exact subiectul și coardele sensibile a ONG gistilor, luptă până reușești să i lămurești, Felicitări!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.