Urmele artizanatului românesc se pierd în trecut, în epoci care au modelat abilitățile omului de a se inspira din natură, religie sau organizarea comunității. Odată cu evoluția, obiectele pe care mâna meșterului le-a creat s-au perfecționat și au căpătat, pe lângă atributele practice, și atribute decorative și estetice.
Muzeul Național de Istorie a României are, în colecțiile sale, numeroase exemple de artă populară autentică, în care putem admira tehnicile străvechi de folosire a materiilor prime și de decorare. Cum este și această ladă de valori pe care o prezentăm astăzi.
Obiectele care ies din mâinile meșteșugarilor populari fac parte din bogățiile și patrimoniul cultural al României. Acest patrimoniu reprezintă un arc peste ani al credințelor, tradițiilor folclorice, mitologice, al vieții rurale care se păstrează sub diferite forme, fie că vorbim de etnografie, arheologie sau arte plastice și decorative.
Lemnul a fost una dintre principalele materii prime pe care omul a încercat să le modeleze cu o pricepere tot mai mare. Trăinicia sa și ușurința cu care poate fi prelucrat, detaliile fine care pot fi sculptate în lemnul de diferite tipuri (brad, nuc, stejar, cireș, tei) și frumusețea pe care o are această materie primă au ajutat meșteșugarii să își perfecționeze tehnicile de prelucrare, arată site-ul învietradiția.ro.
Material prin excelență primordial, lemnul i-a oferit omului nenumărate posibilități de a-l prelucra: de la jucării și ustensile utile în gospodărie până la instrumente muzicale. Simbolistica sa, de indestructibilitate, este pusă și mai mult în evidență de meșteri. Pentru a merita sacrificiul tăierii lemnului, aceștia prelucrează lemnul până la perfecțiune, creând adevărate obiecte de artă.
Sculptura în lemn practicată de meșterii populari este migăloasă, sunt de multe ori redate detalii de finețe, iar artizanii se inspiră din viața de zi de zi, din natură și religie. Există meșteri care realizează podoabe, icoane, cruci, medalioane, triptice etc. și folosesc materii prime din păr, cireş, nuc, paltin, dar și meșteri care sculptează troițe monumentale, măști sau mobilier mic.
Experienţa îndelungată de prelucrare a lemnului i-a învățat pe meșterii populari întrebuinţarea adecvată a fiecărei esenţe lemnoase. Cele mai frumoase piese de mobilier sunt realizate din lemn de nuc, cireșul este des folosit la ploști și linguri, iar paltinul la realizarea instrumentelor muzicale.
Iată detaliile tehnice pe care ni le-au furnizat specialiaștii Muzeului Național de Istorie a României:
Ladă pentru bani/valori
Ladă din lemn de formă paralelipipedică pentru păstrat bani sau diverse valori.
În partea interioară pereţii sunt din brad, iar în exterior sunt realizați din stejar. Pereţii laterali şi ramele au bogate sculpturi florale. Pe capac se află o reprezentare heraldică: doi grifoni care susţin un scut încadrat de trofee. Pe scut este reprezentat un leu.
Lada are 4 picioare rotunde scurte. Lateral se află câte un mâner din fier.
Origine: Transilvania, la granița dintre secolele XVIII și XIX.
Înălțime 370 mm, Lungime 660 mm, Lățime 490 mm, Grosimea peretelui 38 mm.
Material: lemn de brad, lemn de stejar, fier, clei de oase, baiţ.
Nota redacției:
Piesele fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Imaginile în format digital sunt publicate de forestmania.ro în urma unui Acord semnat cu conducerea MNIR. Acordul are scopul de a mediatiza colecția de obiecte din lemn a muzeului și de a contribui la cunoașterea începuturilor prelucrării lemnului în țara noastră.
