De Ziua Națională a României, Comitetul Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității, reunit la Rabat, în Maroc, a decis înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității Tradiția de creștere a cailor de rasă lipițană din mai multe țări, inclusiv România. Este vorba de țări în care acest patrimoniu este păstrat activ și neîntrerupt: Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria.
„Pentru România, acest demers se datorează cercetărilor realizate de Ioana Baskerville în cadrul Comisiei Naționale pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii, care a beneficiat de sprijinul constant și expertiza specialiștilor de la Regia Națională a Pădurilor „Romsilva” – Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor R.A. (Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), instituție care administrează cele două mari herghelii cu cai de rasă lipițană din România: Herghelia Sâmbăta de Jos, situată în satul Sâmbăta de Jos, comuna Voila (județul Brașov) și Herghelia Beclean, din orașul Beclean (județul Bistrița Năsăud)”, se arată într-un comunicat al Ministerului Culturii.
Rasa lipițană, în varianta sa modernă, a fost creată în anul 1580, în localitatea Lipizza din sudul Imperiului Habsburgic (astăzi, Lipica din Slovenia). Pe teritoriul României, această rasă își are începuturile încă din secolul al XVIII-lea, odată cu extinderea acestei rase prin sistemul hergheliilor și depozitelor militare de armăsari ale Imperiului Habsburgic.
Tradiția românească a creșterii acestor cai a apărut în anul 1874, datorită mutării efectivului hergheliei imperiale de la Mezőhegyes (astăzi pe teritoriul Ungariei) pe un domeniu de stat al imperiului aflat la Sâmbăta de Jos, pe valea Oltului.
Astăzi, la Herghelia Sâmbăta de Jos sunt crescute 7 din cele 8 linii ale rasei, ceea ce face din aceasta una dintre cele mai importante herghelii de cai lipițani din lume. De-a lungul timpului, popularitatea cailor din această rasă a fost întreținută de ținuta lor elegantă și impunătoare, rezistența la efort, inteligența și devotamentul arătat în relația cu omul.
Acest nou element din patrimoniul cultural imaterial național este reprezentat de un set de cunoștințe, practici și aptitudini legate de creșterea, îngrijirea și antrenarea cailor de rasă lipițană din România, transmise cu precădere pe cale orală și din generație în generație, prin experiență directă. La acestea se adaugă o serie de practici culturale și sociale dezvoltate de comunitățile de crescători ca parte a unor ritualuri, evenimente, competiții ecvestre (de anduranță, tracțiune, dresaj) și meșteșuguri tradiționale specifice (potcovar, șelar, herghelegiu) care includ prezentarea și promovarea acestei rase cabaline.
Ioana-Otilia Baskerville, cea care a instrumentat dosarul, este cercetător științific, membru în Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a Ministerului Culturii. Ea oferă expertiză în domeniul patrimoniului cultural imaterial pentru programe naționale și internaționale ale Ministerului Culturii: realizarea de dosare pentru Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO, realizarea de proiecte de documentare pentru Inventarul Național al Elementelor Vii de Patrimoniu Cultural Imaterial, evaluare dosare „Tezaure Umane Vii”.
Merită spus și faptul că tot ieri a fost adoptată decizia privind înscrierea elementului „Arta cămășii cu altiță – element de identitate culturală în România și Republica Moldova” pe Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanității.
Ministrul Mediului: Un rezultat extraordinar!
Ministrul Mediului a salutat această reușită și a transmis felicitări celor implicați.
„Tradiția de creștere a cailor din rasă lipițană a fost adăugată pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a UNESCO.
Este pentru prima dată când o rasă de cai și tradițiile de creștere a acestui animal sunt adăugate pe Lista Reprezentativă UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.
Dintre statele succesoare ale Monarhiei Austro-Ungare, 8 țări (Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, România, Slovacia, Slovenia și Ungaria) au propus, împreună, tradiția de creștere a cailor de rasă lipițană, fapt ce dă dovada unei strânse colaborări și cooperări între aceste țări.
În România, Romsilva operează două herghelii de rasă lipițană în județul Brașov, la Sâmbăta de Jos, și în orașul Beclean din județul Bistrița-Năsăud.
Felicitări domnului ministru Lucian Romașcanu, respectiv domnului secretar de stat Demeter Istvan și specialiștilor de la Ministerul Culturii, de la Regia Națională a Pădurilor Romsilva care prin expertiza lor au contribuit la acest rezultat extraordinar”.
Trăsăturile rasei de cai Lipițan
Portalul herghelia.ro oferă detalii despre acești cai și le enumeră inclusiv trăsăturile – forța, echilibrul, noblețea, rezistența, loialitatea, un temperament vulcanic, viteza. Este foarte apreciat pentru concursurile cu atelaje, călărie agrement, probe de dresaj de înaltă clasa.
Calul Lipițan are o înălțime cuprinsă între 153 și 165 centimetri. Are capul lung, urechile sunt mici, gâtul robust și arcuit. Ochii săi sunt expresivi și are un bot ușor convex. Are o masă corporală în jur de 500 kg. Greabănul este proeminent, spinarea este dreaptă, pieptul musculos și picioarele puternice.
La naștere au o culoare închisă, dar între 6 și 10 ani culoarea se deschide, culoarea gri/vânăt fiind cea definitorie pentru Lipițan. Culoarea maro este o raritate la această rasa. Lipițanii ajung la maturitate destul de târziu, avand o medie de viață între 28 și 32 de ani.
Cosmin Drăgan, unul dintre oamenii de bază de la Sâmbăta, parte a echipei care a lucrat la dosarul UNESCO, a făcut, pentru forestmania.ro, un scurt istoric.
„Această rasă de cai a ajuns în țara noastră atunci când s-a înființat și herghelia de la Sâmbăta de Jos (anul 1874), pe timpul lui Johannes de Brukenthal, cu un efectiv de cai lipițani proveniți direct de la Herghelia Lipica din Slovenia. De atunci, rasa s-a perpetuat continuu.
Din cauza primului război mondial, caii au fost mutați în 1913 în Ungaria, la Babolna, herghelia Sâmbăta de Jos fiind redeschisă în 1920 de statul român, având la acel moment 3 armăsari și 22 de iepe.
Proiectul UNESCO a început în februarie 2018 la Lipica, la o întrunire în cadrul căreia s-a luat decizia ca toate cele 8 țări să fie parte în dosar.
Sunt 100 de ani de când această rasă a renăscut, datorită dăruirii specialiștilor.
În 2004, hergheliile au fost preluate de Romsilva care a investit, s-a ocupat… Astfel încât noi să putem vorbi azi și de UNESCO, și de concursuri internaționale, de spectacole ecvestre”, ne-a declarat Cosmin Drăgan, care lucrează la herghelie din 2004 și este de profesie medic veterinar.
„Suntem pe hartă!”
George Mierliță, fost secretar de stat la Ministerl Mediului și fost director general al regiei, este, de o bună perioadă, șeful Direcției de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor de Rasă din RNP.
„Prin această includere în patrimoniul UNESCO suntem recunoscuți la nivel mondial cu herghelii cu valoare genetică și cu performanțe sportive. Noi stăm bine din punct de vedere genetic la mai multe rase, dar la lipițan am avut și rezultate în concursuri, la atelaje de 2 sau 4 cai. Este o echipă performantă care se ocupă de acești cai, de peste 15 ani, și lucrează extraordinar. Sigur că mai sunt probleme… nu avem destui antrenori, destui sportivi, dar încet-încet vom aduce performanță la toate capitolele”, a declarat, pentru forestmania.ro George Mierliță.
Foto: lipica.org
