Forestmania.ro a lansat întrebarea „Cum a fost 2021, ce ne așteaptă în 2022?” mai multor specialiști din silvicultură și industria forestieră. Ca la orice final de an, este importantă viziunea branșei atât sub forma unui scurt bilanț, cât și a unei estimări a celor ce urmează.
Redăm răspunsurile dumnealor așa cum le-am primit, fiecare din domeniul său – fie că e universitar, antreprenor sau reprezentant al unei asociații ori federații.
Încheiem anul cu răspunsul profesorului universitar doctor Laura Bouriaud de la Facultatea de Silvicultură din cadrul Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava.
„Încă un an de încrâncenare pe care l-am trecut. Un an cu spaime, amenințări, dar și speranțe.
Spaima că se va bloca întreg sectorul din cauza SUMAL 2.0 a fost reală, dar în ciuda arhitecturii prost croite și a unei trasabilității forțate, cei care au dorit să lucreze legal au reușit să se adapteze, și în acest context merită apreciat efortul depus pe diferitele grupuri special constituite. Dacă ținem cont de digitalizarea extrem de redusă a sectorului forestier, implementarea SUMAL 2.0 poate fi considerată o reușită tehnică. E însă prea devreme pentru a afirma că SUMAL 2.0 a reușit să stopeze tăierile ilegale, vom putea vorbi de acest lucru abia când se va găsi o soluție pentru asigurarea legală a accesului populației la lemnul de foc și când structurile de control vor putea cu adevărat exploata multitudinea de date furnizate de acest sistem (așa cum o fac unii activiști de mediu deja).
Au fost apoi amenințările de criză (criza energetică, criza lemnului de foc, criza de lemn datorată procesului evaluării de mediu a amenajamentelor silvice), unele mai credibile, altele mai puțin credibile, dar până la urmă piața le reglează pe toate, chiar și în România : altfel nu-mi explic cum e posibil ca prețul lemnului de foc adus din pădure cu căruța de la pădurar prin intermediar să fie doar cu 10-20% mai ieftin decât lemnul cumpărat de la Dedeman, tăiat la lungime, despicat, paletizat și descărcat acasă.
Un an în care speranțe multe s-au irosit când pe fondul scrisorii de punere în întârziere primită de România în februarie 2020, nici o investiție în sectorul forestier nu a fost agreată de Comisia Europeană prin PNRR : nici drumuri în zone de risc intervențional, nici utilaje de exploatare cu impact redus asupra mediului, nici funiculare.
Ori productivitatea redusă a muncii în exploatare are două consecințe negative – una de mediu, deoarece echilibrarea financiară a activității de exploatare împinge fie spre tăieri ilegale fie spre prin neglijarea aspectelor de protecție (soluri, semințiș) și una socială – pentru că moartea înceată a sectorului de exploatare este moartea înceată a satului românesc dependent de pădure. Într-o țară în care exploatarea forestieră nu este integrată în gestionarea durabilă a pădurilor, firma de exploatare va fi întotdeauna între ciocan (proprietar de pădure, furnizor de lemn) și nicovală (marii procesatori). Cât timp actul de regenerare a pădurii este perceput ca defrișare de către societate și ca servitute de către agentul economic, nu ne putem aștepta la miracole în implementarea sofisticatului nostru sistem de silvicultură.
Și dacă ar fi să vorbesc de speranțe neirosite încă, aș putea spune că există speranță deoarece, între două fake-news, societatea acordă din ce în ce mai multă importanță pădurii, și acesta ar trebui să se transforme într-un efort colectiv de protecție și de înțelegere a nevoii de finanțare a protecției pădurilor; există speranță deoarece prin PNRR se urmărește reformarea sistemului silvic, ceea ce oferă o șansă de schimbare sectorului, în bine, credem; deoarece procesul de formulare de opțiuni strategice pentru sectorul forestier a dovedit deja că dacă universitățile ies din bula academică, un dialog poate fi mediat în mod constructiv în România ; și deoarece justiția pare a renunța la amorțirea și nepăsarea ei față de pericolul social minor al infracțiunilor silvice, pentru că au apărut primele condamnări în cazuri corelate cu infracțiuni de corupție sau asimilate infracțiunilor de corupție (zeci de mii de metri cubi, sute de hectare, sute de metri cubi de material lemnos fără proveniență, sute de mii de lei plătiți pe lucrări silvice fictive) ; deoarece sunt eforturi în curs pentru utilizarea tehnicilor moderne bazate pe imagini pentru cubarea expeditivă a lemnului, care ar economisi un timp prețios în control ; deoarece ocoale silvice de stat și de regim și-au instalat camere de supraveghere video și avem deja prime efecte pozitive (mai multă „ordine” în pădure, descurajarea furtului, posibilitatea de utilizare a imaginilor drept probă în cercetarea criminalistică); și pentru că, dincolo de inculpați și făptuitori, dincolo de infringement și de procese cu angajatorul, dincolo de fake-news, de reportaje senzaționale și de revărsările de ură de pe rețelele de socializare, în sectorul forestier există încă mii de pasionați de pădure, fie ei silvicultori, antreprenori sau activiști de mediu. Cu toții trăim în umbra acelorași carpatine păduri”.
Laura Bouriaud este doctor în Științe Forestiere al Școlii Naționale de Inginerie Rurală, Ape și Silvicultură din Nancy, Franța (Ecole Nationale de Genie Rural, des Eaux et des Forets, Centre de Nancy) și director al Consiliului Studiilor Universitare de Doctorat al Facultății de Silvicultură din USV. Autor de cărți, studii, articole și coordonator de proiecte în domeniul silviculturii și mediului.
