În urmă cu câteva zile, ministrul Mediului anunța că a soluționat, în ședința de Guvern, o problemă importantă: autoritatea locală din Sânzieni, jud. Covasna a primit în administrare drumul forestier care, „din motive juridice, a îngreunat timp de mulți ani exploatarea forestieră durabilă și profesionistă”.

„Drumul forestier este acum în proprietatea autorității locale, care îl poate reabilita. O condiție importantă pentru exploatarea durabilă și profesionistă a pădurii este ca drumurile forestiere să fie întreținute corespunzător, în caz contrar impactul negativ asupra mediului fiind accentuat”, punctează Tánczos Barna.

Rămase în administrarea Romsilva după retrocedarea pădurilor, drumurile forestiere pot trece, cu titlu gratuit, la primării. Potrivit Legii 192 din 2010, transferul are loc în baza unei solicitări și se face prin Hotărâre de Guvern.

L-am contactat pe primarul din Sânzieni care ne-a spus că într-adevăr a cerut acel drum de 2 kilometri pentru că nu îl repara nimeni… Ce-i drept, primăria Sânzieni vrea să repare un pod de pe acel drum și pentru asta era nevoie ca drumul să fie în proprietatea sa.

„Dacă nu era acel pod, nici eu nu l-aș fi luat… E treaba celor de la ocol să se ocupe de drum”, a spus, pentru forestmania.ro primarul Balog Tibor. El spune că, odată ce va avea drumul, îl va îngriji.

Drumurile forestiere sunt o problemă la noi. După retrocedarea pădurilor către foștii proprietari, drumurile au rămas tot la stat, la Ministerul de Finanțe, fiind administrate de Romsilva. Au fost construite de stat, deci sunt ale statului și nu se pot vinde sau retroceda. Prin urmare, jumătate din fondul forestier al țării, deținut de proprietari privați – adică peste 3 milioane de hectare de pădure – are drumuri de care nu se ocupă mai nimeni…

Pentru că Romsilva le are pe ale ei, adică celelalte 3 milioane de hectare de pădure pe care le administrează, cu drumurile aferente. Investește într-un drum doar dacă se scoate lemn pe el. Și nu oricum, ci depinde cât lemn… În mod normal, primăriile le pot cere și le pot primi, cu titlu gratuit. Unele au făcut asta. Câte? Greu de spus, pentru că nu există o centralizare. Cert este că într-un document emis de Consiliul Local al orașului Covasna, se menționează că se chinuie de 12 ani să obțină câteva drumuri forestiere… De ce?

Cerut în 2011

Cei din Covasna vor să le folosească drept drumuri ocolitoare. Este un oraș turistic, un oraș cu un mare spital de boli cardiovasculare, cu sute, poate mii de oameni aflați constant la tratament, odihnă sau băi…

Pe scurt, autoritățile locale nu au nevoie de trafic greu care să le tulbure turiștii sau pacienții. Din 2011 vor să preia acele drumuri forestiere, aflate pe proprietatea lor, pentru a le moderniza. Pot accesa fonduri europene în acest scop.Teancuri după tenacuri de hârtii s-au plimbat între București și Covasna pentru acest transfer. Dacă le pui cap la cap, cele patru drumuri abia dacă ajung la 12 kilometri… S-au cerut, de la diverse ministere, date noi. A fost nevoie de alte amenajamente, au durat și acelea. A fost nevoie de intabulare, s-a făcut și aceea, pe banii orașului. Consiliul Local dorea transformarea acelor drumuri în drumuri publice, lucru refuzat de București: trebuie să rămână drumuri forestiere. Dar și această întrebare și răspunsul aferent au mai durat ceva… Unii cer alte completări, alții nu contrasemnează, alții precizează că trebuie să se respecte regimul silvic și așa mai departe. Nici până azi nu s-a inițiat un proiect de HG pentru acele drumuri forestiere…

Ce este un drum forestier?

Ca să ne lămurim, am întrebat-o pe doamna lector Camelia Mușat, de la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, care predă chiar această materie.

„Noi trebuie să facem o delimitare clară, pentru că mulți fac o confuzie… Există cale de colectare și drum forestier. Partea de colectare se face în parchet, de la cioată, de unde arborele este recoltat, până în platforma primară. Sunt căi amenajate doar pe durata exploatării. Acestea sunt drumuri de pământ, pentru tractor sau atelaje. Dar drumul forestier efectiv, propriu-zis, se consideră din platformă până la un drum public”, ne-a explicat Camelia Mușat.

Care e densitatea drumurilor forestiere în România?

„Desimea la noi este undeva la 6,5 metri de drum pe hectarul de pădure. În condițiile în care țări similare României ca relief au undeva la 25 – 40 de metri la hectar. Asta înseamnă o desime mai mare a drumurilor, cheltuieli mai reduse cu partea de colectare. Desimea e strâns legată de distanța de colectare, care la noi e considerată ca fiind la 2 kilometri. Dacă am reduce această distanță, am reduce cheltuielile cu transferul lemnului. Venim cu mijloace de transport de capacități mult mai mari, care reduc costurile.

Când se ia în calcul proiectarea unui drum se ține cont de vârsta arboretelor din zona deschisă de pădure și când ar fi ele exploatabile. Pentru că cel care investește în drum încearcă pe cât posibil să își recupereze investiția.

Majoritatea drumurilor de la noi au fost construite înainte de 1990. Multe provin din fostele căi ferate forestiere care au fost dezafectate, iar acel terasament s-a folosit ulterior pentru un drum forestier.

Există situații în care Romsilva nu mai are păduri într-o anumită zonă, dar au rămas cu drumurile. Și, din postura de administratori au obligația de a le menține în funcțiune și de a le întreține, de a le repara. Sunt cheltuieli considerabile”, ne-a mai spus doamna lector.

Un control?

Romsilva a rămas așadar cu toate drumurile forestiere. Pentru a face o investiție într-un drum, se realizează un punctaj, un calcul pe bazinet. Criteriul principal este volumul masei lemnoase de exploatat din acel bazinet. Dacă este profitabil, se investește în drum. Sursele noastre din Garda Forestieră spun însă că RNP, neavând păduri într-o zonă, nu are nici interes și nici resurse să investească în drumuri și că ar merita realizat un control în toată țara pentru a se vedea clar situația acestora. „Cu excepția unor cazuri în care primăriile le-au luat și se ocupă de ele, avem o zonă gri… E un ping-pong între ocoale, proprietari, RNP și nimeni nu își asumă, nimeni nu investește. Are de suferit pădurea, au de suferit operatorii economici care, de multe ori își fac singuri drum…”.

Avantajele unui drum

ASFOR a organizat vineri, la Poiana Țapului, un eveniment în pădure. Una dintre temele discutate a fost și infrastructura. Constantin Stoica de la Migab Forest a arătat că și-a făcut singur un drum tehnologic, prin pădure, pentru a nu mai tranzita comuna și a provoca disconfort. În plus, taxa pentru transportul lemnului prin comuna respectivă este de 1.000 de lei pe zi, pentru fiecare transport. Așa numita taxă de peiaj.

„Este o provocare nouă, o provocare de care trebuie să ținem cont când facem amenajamentul, când gândim planuri de exploatare, când facem tot managementul unei păduri… va trebui să gândim și unde scoatem lemnul în așa fel încât să evităm comunitățile și deranjul pe care îl putem produce cu camioanele de mare tonaj.

Situația drumurilor este extrem de precară în România. În Strategia care exista în 1989 trebuia să ajungem la 10 metri de drum la hectar. Și noi suntem tot la 6. Nu am reușit nici să atingem ținta din 1989… Având drumuri, pe de o parte accesibilizăm fondul forestier, evităm comunitatea, diminuăm impactul asupra pădurii. Permitem inclusiv echipelor de intervenție să intre în fondul forestier în caz de incediu sau fenomene naturale care produce dezechilibru. S-au cerut bani pentru drumuri forestiere prin PNRR și nu s-a alocat niciun leu”, spune președintele ASFOR, Ciprian Dumitru Muscă.

Obligații legale

Mărirea gradului de accesibilizare a fondului forestier național constituie o condiție de bază a gestionării durabile a pădurilor, scrie clar în Codul silvic.

Legea mai spune că „întreţinerea şi păstrarea în permanentă stare de funcționare a drumurilor forestiere revin proprietarilor acestora” și că proprietarii de păduri şi detinatorii cu orice titlu au obligaţia să asigure, în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi actelor normative în vigoare, întreţinerea şi repararea drumurilor forestiere aflate în proprietate. În plus, trebuie să asigure respectarea măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor şi, după caz, dotarea cu mijloace de prima interventie.

S-a văzut la fiecare incendiu de pădure că avem acces aproape imposibil și că apa e cărată de pompieri și voluntari pe jos…

Contract cu ocolul?

ASFOR a avansat, în 2020, o propunere către Parlament, în încercarea de a găsi o soluție. Concret, propun să fie date în administrare prin contract celor care au fond forestier în zonă. Un contract poate că ar presupune asumarea unor responsabilități. Care azi lipsesc…

„Către,

Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii specifice

Domnule Președinte,

Stimați membri,

Având în vedere prevederile Art. 17 Cod silvic, potrivit cărora proprietarii fondului forestier, în aplicarea regimului silvic, au, între altele, și obligația legală de a asigura întreținerea și repararea drumurilor forestiere pe care le au în administrare sau în proprietate, obligație care, în cazul administrării fondului forestier prin ocoale silvice autorizate, revine acestor ocoale silvice,

Ținând cont de dispozițiile Art. 83 (2) Cod silvic, care dispun în sensul că drumurile forestiere sunt căi de transport tehnologic, de utilitate privată, coroborate cu prevederile Art. 10 Cod silvic, potrivit cărora ocoalele silvice de regim sunt de interes public și pot administra sau asigura servicii silvice, după caz, și pentru alte proprietăți forestiere, pe bază de contracte,

În aplicarea dispozițiilor Art. 298 și următoarele din Codul administrativ, ce reglementează darea în administrare a bunurilor proprietate publică și în lumina prevederilor Art. 136 din Constituția României,

Vă transmitem spre analiză și a avea în vedere următorul amendament în speranța că se va ține cont de el la eventuale viitoare modificări legislative:

La Art. 87 se introduc două noi alineate, (3) și (4), în următoarea formulare:

(3) Drumurile forestiere aflate în fondul forestier proprietate publică a statului vor fi date în administrare, la cerere, pe bază de contract, în următoarea ordine de prioritate, către:

    a) proprietarul fondului forestier deservit de drumul forestier respectiv, dacă acesta este și proprietarul terenului pe care a fost amenajat drumul forestier;

    b) proprietarul de fond forestier deservit de drumul forestier respectiv, dacă acesta este și proprietarul terenului traversat de drumul forestier, pe secțiunea de drum forestier care asigură accesul la fondul forestier;

    c) ocolul silvic care administrează fondul forestier deservit de respectivul drum forestier.

(4) Contractul-cadru de administrare a drumurilor forestiere se reglementează prin metodologie aprobată prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură”.

O întrebare

Deși drumurile forestiere joacă un rol deosebit de important în gestionarea durabilă a pădurii, asigurând accesul în pădure pentru toate lucrările silviculturale, înlesnind totodată protecția și paza fondului forestier, rămân un subiect de dezbatere intensă între specialiștii în domeniu, administratorii de păduri și factorii de decizie. Întrebarea este cât se încearcă, prin colaborări și discuții, să se lămurească problema, astfel încât pădurea să beneficieze de un management sustenabil, transportul lemnului sa fie rentabil, iar comunitățile locale să nu mai sufere de pe urma  autotrenurilor de mare tonaj?