O afacere de familie dintr-un sat românesc: de la tabureți, la produse care uimesc Europa

Multă lume a auzit de Dej, un oraș de lângă Cluj. Ceva mai încolo e comuna Cășeiu, de care foarte puțini trebuie că au auzit. Iar de satul Urișor, parte a comunei Cășeiu, cu siguranță că n-a auzit mai nimeni… Poate doar niște patroni de mari companii din industria lemnului din Germania, Austria sau Italia, care au venit în mica localitate special să vadă fabrica de prelucrare a lemnului ridicată aici de Beniamin Sevan și fii săi. De ce au venit străinii? Pentru că ceea ce fac acești oameni este cu adevărat spectaculos… Dar și mai spectaculoasă este povestea lor de viață!

Cei mai săraci din sat

În 1994, Beni Sevan avea 24 de ani, era deja căsătorit și lucra ca tractorist. În timpul liber, mai făcea câte o lucrare prin zonă, de la ridicat case, la reparat acoperișuri, ce se găsea. Bunicul și tatăl său erau meseriași și tânărul Beni învățase de la ei tot, inclusiv meșteșugul lemnului. De lemn era nevoie la podele, la tocuri de uși, la șarpante. Ca meserie „oficială”, era mecanic agricol. Dar, pe lângă asta, știa o mulțime de alte lucruri. Era îndemânatic, puternic și lucra orice.

1994 e un an important în viața lui Beni, pentru că se naște primul său copil, Paul. Este momentul în care decide să-și facă o firmă și să se apuce de tâmplărie. Firma se va numi simplu, pornind de la numele lui și al primului născut: SC Enipau SRL.

„Cred că eram, la acea vreme, cei mai săraci din sat… Am făcut firma și am început să lucrez tabureți, mese, ce se cerea. Din lemn masiv”, își începe Beni Sevan povestea pentru forestmania.ro. Tabureții nu se vindeau singuri… Beni îi punea în camioneta ca vai de ea și mergea prin sate să îi vândă. Cum încet-încet a început să meargă treaba, și-a dat seama că nu poate avansa fără un atelier. Până atunci meșterea la tabureți în beciul casei. Și-a luat camioneta, s-a dus după balastru și și-a făcut de unul singur bolțari. A ridicat o încăpere de 10 metri pe 4. „Am pus folie în loc de geam, că nu aveam bani de geamuri”, povestește el.

Pasul următor, uscătorul

Ca să faci produse bune din lemn, care să reziste, știe toată lumea că ai nevoie de lemn uscat. Beni Sevan avea lemn, dar nu era uscat, așa că a decis să își facă, tot de unul singur, un uscător. De această dată a preluat modelul „cărămizilor țigănești”: a frământat pământ, l-a pus în forme, l-a uscat, l-a ars în cuptor. „Mi-am făcut un uscător de 5 metri lungime, 2,5 metri lățime, 2,5 înălțime. Știu aceste cifre și azi…A trebuit să inventez apoi o metodă de uscare…am pus sobă, am pus ventilatoare. A mers bine, să știți că mai uscam și pentru alții, chiar firme mari. Pe atunci nu existau uscătoare”, își amintește azi Sevan senior. După uscător, a mai făcut o cameră ceva mai mică: ascuțitorie și sculărie.

Împrumut cu 100% dobândă

Între timp, s-a născut și Raul. Piticii își tot făceau veacul prin atelier, lângă tatăl lor. „Trebuia să fiu mereu cu ochii pe ei, că Raul, de exemplu, mai băga aracet în gură. Le-am explicat să nu umble cu aia, cu cealaltă, să nu apese pe nimic. Au crescut lângă mine și au moștenit pasiunea mea pentru lemn”, spune, mândru, Beni.

Ca să dezvolte totuși afacerea, avea nevoie de capital. A găsit un vecin care a fost dispus să îl împrumute. Nu oricum, ci cu dobândă de 100%… A acceptat. Și-a cumpărat două utilaje pentru tâmplărie. Cum nu e mereu totul uns, în România, odată cu noile investiții a venit și „pedeapsa”: o vizită de la autorități, care l-au amendat cu o sumă uriașă, că poluează atmosfera… A muncit din greu și a reușit să achite și amenda și împrumutul. A făcut produse din lemn masiv, apoi din pal, apoi din lemn stratificat. Fiecare perioadă a adus ceva nou și firma a mers în ritm cu piața, cu dezvoltarea industriei și, mai ales, cu inovațiile din domeniu.

„Am început de jos-jos-jos, aș putea să vă povestesc prin câte am trecut până ajungeți la pensie… Eu la început aveam abilități, aveam pasiune și atât. Prin muncă am ajuns azi aici unde suntem”, spune Beniamim. An după an, Paul și Raul i-au stat aproape. Totul s-a decis mereu împreună.

„Eu și fratele meu am făcut parte de mici din așa-zisul consiliu de familie. Părinții noștri ne-au spus mereu totul. Ce nevoi sunt, câți bani avem, ce e de făcut. Deciziile s-au luat împreună”, explică și Paul Sevan, cel care este azi reprezentantul oficial al Enipau SRL.

Lucrând cu lemn, cu produse din lemn, cei doi copii au înțeles din timp că ai nevoie de două chestiuni pentru a avea succes: să îți faci produsul cunoscut, ca să-l vinzi, și să administrezi bine afacerea. Prin urmare, nici Paul și nici Raul nu s-au dus spre Silvicultură sau studii de prelucrare a lemnului. Paul a studiat Marketing, iar Raul Management. Ei sunt astăzi „stâlpii” afacerii. Merg la târguri, stau în ședințe cu clienți, cu designeri, cu arhitecți. Lemnul simplu nu mai este suficient: din el trebuie făcute produse. Dar nu orice produse.

„Dăm plusvaloare lemnului”

„Ei au viziune, sunt pur și simplu străluciți… Când Paul avea 10 – 12 ani, a venit cineva să îmi explice ce e cu SUMAL-ul, să îmi instalez aplicația. Paul stătea în spatele meu, era ochi și urechi. Eu înțelegeam și nu prea, dar el spunea Lasă, tati, că fac eu. A învățat instant. După ce a plecat acel om, i-am zis Hai să te văd, poți să îl dezinstalezi și să îl instalezi din nou? Și a făcut-o. Nu avea nicio problemă.

În ce privește lemnul, este esențial să îl transformăm în produse finite. Noi dăm plusvaloare lemnului, asta facem. Astăzi mai valoroasă decât banii este experiența. Pentru că poți să ai ce utilaje vrei, dacă nu ai experiență să simți lemnul, să auzi o piesă, degeaba. S-au dus vremurile când unii se duceau la pădure și luau cât lemn voiau. Acum nu. Acum ne batem toți pe același metru cub scos la licitație. Și face bani cel care îi dă plusvaloare, care știe ce să facă din el.

Acești tineri cum sunt băieții mei, au alt fel de a vedea, alte conexiuni, ei știu fiecare upgrade. Eu vin cu experiența, nu aș fi capabil să fac ce fac ei, pentru că ei deja vorbesc o altă limbă. Acum, ei conduc mașina, eu stau în spate.

Cu fiul cel mic punem în practică orice nouă idee pe care ne-o aduce Paul, în urma discuțiilor cu arhitecții. Cumva, dacă vreți, e ca în industria modei: ai un tipar, un material, faci ceva ce se poartă acum, plus accesorii. Așa și eu. Primesc o idee, ideea devine desen, desenul devine, prin utilaje, produs. Pentru asta ai nevoie de cineva care gândește și are viziune, idei, și de cineva cu experiență, care să execute.

Am vizitat toate fabricile de prelucrare a lemnului din top 10 Germania și Austria. Apoi au venit ei aici. Când au văzut ce valoare dăm lemnului, au rămas impresionați. Era un patron de fabrică, m-a întrebat cum fac fiecare lucru, mi-a spus să îi arăt. I-am explicat tot. Mi-a cerut mostre și acum ne vin clienți și de acolo. A venit tot așa, un patron de fabrică de utilaje din Italia. Eu aveam unul făcut la Roman, în județul Neamț. M-a întrebat dacă poate să facă poze. I-am zis Poți să filmezi. Și am pornit utilajul, pentru că eu voiam să audă cum merge. L-am văzut că zâmbește și l-am întrebat de ce zâmbea. M-a întrebat cine se ocupă de utilaj, cine schimbă rulmenții. I-am zis că eu, că am masterat în rulmenți”, ne mai povestește Beni Sevan.

O nouă generație, o nouă viziune

În 2007, familia Sevan a cumpărat un teren pe care a început să construiască ceea ce înseamnă azi firma Enipau. Adică hale mai, moderne, care au înlocuit micile ateliere din bolțari și cărămizi arse.

Halele au fost utilate cu echipamente noi, de ultimă generație.

„Ne-am uitat la cei mari. Să nu bâjbâim, să nu ne chinuim. Am luat direct utilaje de top, de la uscător, la gater, multilame, camion cu macara. Totul nou-nouț. Pentru că noi livrăm clienților un produs finit. Vrei să îți faci casă, terasă, foișor? Îți livrăm lemnul gata pregătit, tratat. Avem propriul circuit de clienți, nu lucrăm cu revânzători. Avem stocuri, furnizorii noștri știu deja, de atâția ani, ce lemn ne trebuie, ce calitate ne dorim. Din fericire, România are destul lemn”, ne spune Paul Sevan.

Din micul sat Urișor pleacă spre toată țara sau în afara ei camioane cu lambriu, grinzi, căpriori, lemn rindeluit. Și nu numai: fac și lemn ars și lemn antichizat.

„Procesul de antichizare este foarte complex. Avem un utilaj special pentru asta. După aceea, lemnul intră într-un proces de condiționare, pentru a fi adus la forma inițială și a fi stabilizat. Apoi îl tratăm cu soluții speciale, să reziste la intemperii, pentru că oamenii vor să placheze casele cu el. Plus că de pe lemnul nostru, dacă dai cu mâna, nu rămâi murdar de funingine… Sunt astfel de plăci din lemn care sunt montate și deasupra șemineelor, în living. Clienții vin cu randări și noi le livrăm exact ce vor. Avem certificate pentru rezistență. Nu sunt ca lemnul luat de la gater, verde. Noi nu folosim scoabe și cuie, ci șuruburi și sisteme de prindere Rothoblaas. Sunt detalii cate contează, pentru că oamenii investesc în casele lor și nu glumim cu banii lor munciți. Pentru că știm să prețuim munca. Dacă mă întrebați pe mine, la adevărata valoare a lemnului aș adăuga, pe lângă frumusețe și rezistență, și aceea de a fi corect pus”, ne mai spune Paul.

Când vă uitați la fotografii din alte țări cu case superbe din lemn, cu geamuri mari, pe care le vedeți pe grupuri de Facebook sau pe internet, să știți că multe dintre ele au și o contribuție românească. Lemnul acela frumos care vine din micul sat Urișor…

„Abilitatea rapidă de adaptare la tot ce înseamnă ultimul trend în materie de lemn ne-a ajutat să scoatem pe piață produse care au reușit să îi impresioneze profund pe marii designeri ai Europei. Și ei și-au dorit să implementeze produsele noastre în marile lor proiecte. După cum spunea și managerul uneia dintre cele mai mari firme din lume din industria lemnului – că suntem o mină de aur pentru arhitecți… De-a lungul anilor, am reușit să dobândim o așa- zisă rețetă a succesului, dar ea e construită, cum v-am spus, cu ajutorul experienței în domeniu, a pasiunii pentru lemn și nu în ultimul rând cu ajutorul susținerii și viziunii, a unei noi perspective din partea fiilor mei. Ei lucrează mereu pentru a se perfecționa și pentru a ține pasul cu tot ce înseamnă trendul lemnului”, detaliază Beni Sevan.

Familia Sevan a trecut, în 25 de ani, de la cei mai săraci din sat, la cei mai avuți din comună. Cifra lor de afaceri depășește 1 milion de euro și planurile de dezvoltare sunt pe masa „consiliului de familie”. Nu uită de unde au plecat, nu întorc capul când li se cere sprijin. Au făcut și fac mereu donații, ajută biserica, grădinița, cazuri sociale. Pentru că, spune Beni Sevan, pe lângă toate, mai e ceva.

„Nu ai cum să faci nimic dacă nu ai o cultură creștină. Pentru că, trecand prin foarte multe experiențe în decursul vieții, am ajuns la concluzia că pentru a avea un succes, atât financiar, cât și spiritual, trebuie să ai în vedere trei lucruri foarte importante:  1. Dumnezeu, 2. Familia, 3. Multă muncă”.

Puteți arunca o privire și pe site-ul lor, să vedeți ce lucruri frumoase fac. Dați un click AICI.