România are 13 parcuri naționale, unul mai spectaculos ca altul. Am vrut să descoperim fascinantul Parc Național Cozia și am reușit asta cu ajutorul directorului Pavel Prundurel, care poate vorbi zile în șir despre orice mișcă pe cele 17 mii de hectare! După ce i-am spus la telefon cine suntem și ce dorim, a făcut o pauză mică în vorbire și a spus „Da, pentru FORESTMANIA cum să nu? Cu multă plăcere!”

Vă invităm așadar într-o incursiune în care veți afla o mulțime de informații despre această minunăție a naturii. Sperăm să aveți răbdare să citiți până la capăt!

Localizarea Parcului Național Cozia

Pavel Prundurel: Parcul Național Cozia este o arie naturală protejată aflată pe raza județului Vâlcea, în partea central-sudică a Carpaților Meridionali având o suprafață totală de 17.100 hectare. În cea mai mare parte, este un tărâm muntos, alcătuit din masivele Cozia, o parte a Munţilor Căpăţânii denumită Narățu și masivele Doabra-Călinești din Munții Lotrului. 

În partea de nord se învecinează cu Țara Loviștei (Terra Loystha), o vastă depresiune încărcată de istorie, unde populația continuă tradițiile și obiceiurile străvechi.

La vest zona se delimitează de restul Munților Căpățânii prin culmile Frăsineiului, Dosul Pământului și Plaiul Mesteacănului, iar la sud se mărginește cu dealurile subcarpatice și Depresiunea Jiblea-Berislăvești. La est versanții abrupți ai Coziei, foarte impunători în Sturu și Piatra Șoimului, se delimitează de mușcelele Topologului prin șeaua Groșilor și ceva mai la nord se învecinează cu Depresiunea Poiana.

Localitățile limitrofe Parcului Național Cozia sunt sunt orașul Brezoi, comuna Racovița, comuna Perișani, comuna Berislăvești, comuna Sălătrucel și orașul Călimănești. În zona administrativă a Călimăneștiului se află și Stațiunea Căciulata-Cozia. Astfel așezat, Parcul Național Cozia este străbătut pe direcţia nord-sud de apele râului Olt între localităţile Cornet-Cozia.

Deseori spuneți că această zonă este un tărâm al plantelor și animalelor sălbatice.

Pavel Prundurel: Cea mai mare parte a suprafeţei Parcului Național Cozia este acoperită cu păduri, (aproximativ 96%), restul suprafeței fiind formată din pajiştile aflate pe Vârful Cozia. O bună parte a zonelor de protecţie integrală (aprox. 8.500 ha) se află în locuri mai izolate și inaccesibile, fapt ce a făcut posibil păstrarea lor nealterată de activitățile antropice. În aceste locuri se află ecosisteme valoroase, de o categorie aparte, create de condițiile staționale specifice suportului geologic majoritar al granitelor de Cozia și a microclimatului de adăpost, în general mai cald și mai uscat, protejate de crestele înalte ale Munților Făgăraș situate în partea nordică.

Frământările de scoarță din cele mai vechi timpuri au creat în aceste locuri o arhitectură impresionantă și spectaculoasă în cristalinul pietrei, cu abrupturi și chei fascinante, punți și praguri suspendate, portale și chipuri antropomorfe si zoomorfe.

Din punct de vedere botanic, există aici una dintre cele mai valoroase și pitorești colecții de plante din țară și poate din multe alte locuri. O mulțime de grădini sălbatice – adevărate sanctuare naturale, sunt gazda unor aranjamente florale sălbatice de o frumusete aparte, cu specii decorative prin formă, port, cromie, sau persistența florilor. Amintim doar : gladiola, laleaua pestriță, trandafirul de Cozia, crinul galben de pădure, crinul martagon, sinsinelul, irisul, garofițele, floarea de colț, iedera albă, vulturica, mixandrele de stâncă, orhidee, margarete, clopoței.   Din acest motiv Muntele Cozia se mai numeşte și „Muntele Florilor”.

Tot aici se gasesc laolată de la plante alpine și subalpine până la plante de stepă.  Multe dintre acestea nu sunt specifice  doar Carpaților ci și regiunilor caucaziene, balcanice, mediteraneene, central sau nord europene, zona fiind gazda  unor relicte cuaternare dar și a unor produse mai noi ale evoluției.

Inversiunile de așezare pe verticală și asocierile de specii sunt dintre cele mai interesante: gorunul urcă până la altitudinea de 1300 m în zona stâncăriilor din Foarfeca (Stânișoara), bradul și fagul coboară până la 300 m în Defileul Oltului, iar pe multe locuri bradul și gorunul coexistă în amestecuri intime.

Legat de mozaicul habitatelor din această zonă se gasește aici și un valoros patrimoniu faunistic. Întâlnim în Parcul Național Cozia o mulțime de specii de viețuitoare cu populații aflate într-o stare foarte bună de conservare : carnivore mari și mici, păsări, capre negre, ierbivore, mistreți, vertebrate și nevertebrate . Toate sunt foarte importante pentru ecosistemele naturale de aici. Capra neagră și râsul sunt considerate podoabe ale faunei Parcului Național Cozia. Pe stâncăriile însorite din zona Turnu și Basarab se întâlnește vipera cu corn, iar în covorul de frunze căzute și pe sub blocurile de stânci trăiește scorpionul mic – specie termofilă de origine mediteraneană.

Defileul Oltului, parte integrantă a Parcului Național Cozia, este un coridor ecologic deschis păsărilor în migrația lor spre Europa Centrală și de nord sau spre cartierele de vară din Africa  sau sudul Asiei. Multe specii sudice utilizează acest defileu cu numeroase lacuri de acumulare în extinderea arealului lor ( ex.: lăstunul de stâncă).

Ce statut de protecție mai are această zonă?

Pavel Prundurel: Parcul Național Cozia (categoria II IUCN), înființat în 1990, a fost declarat în anul 2007 sit de importanță comunitară (ROSCI0046 Cozia) și arie de protecție specială avifaunistică (ROSPA0025 Cozia-Buila-Vânturarița). În anul 2016, o suprafață de păduri de aproximativ 3.500 ha a fost declarată sit al Patrimoniului mondial UNESCO – patrimoniul natural comun al Europei pentru păduri virgine și seculare de fag. 

Ce specific au aceste păduri incluse în patrimoniul natural UNESCO?

Pavel Prundurel: Este vorba de păduri seculare, virgine sau cvasivirgine de fag și amestecuri de fag cu foioase, a căror evoluție în decursul timpului s-a făcut fără intervenția omului. În aceste suprafețe există arbori în toate fazele de dezvoltare, de la sămânță până la arbori de dimensiuni colosale de peste 50 de metri înălțime și 1,5-2 metri diametru. Aici, arborii de sute de ani ajunși la limita fiziologică a existenței lor mor de bătrânețe în mod natural, redând prin lemnul mort hrană și energie întregului ecosistem din care fac parte.

Prezența arborilor fascinanți prin mărime și port nu este totul, ei adopostesc și ocrotesc, fie pe sol, fie în coronamentele gigantice, o mulțime de viețuitoare incluse într-o piramidă trofică bine organizată și completă, având în vârf răpitoare ca : ursul, lupul, râsul, acvila de munte, iar la bază o mulțime de viețuitoare. Toate ființele sălbatice găsesc aici locuri de liniște, adăpost, înmulțire și hrănire, crescându-și în pace puii mici, după legile lor, neavând teama că pot fi deranjate de prezența omului.

Pentru poporul român, deci și pentru comunitățile locale din vecinătatea Parcului Național Cozia, existența acestui patrimoniu nu înseamnă numai responsabilități în păstrarea și conservarea lui. Este mai înainte de toate o sursă inestimabilă de apă proaspătă și aer curat, un loc de echilibru al naturii pentru factorii climatici. Zona comunităților locale, având un sit UNESCO în apropiere, este o destinație turistică de excepție, putând aduce beneficii mari localnicilor.

Un sit UNESCO este totodată un motiv de mândrie și responsabilitate națională, prin participarea la patrimoniul colectiv mondial cu valori care sunt din ce în ce mai rare pe planeta noastră.

Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA-administratorul acestui parc național, prin Administrația Parcului Național Cozia promovează măsuri de vizitare controlată a câtorva locuri din aceste situri, doar pe potecile stabilite și în prezența ghizilor calificați ai administrației parcului.

Pentru turism, ce reprezintă această arie naturală protejată, ce destinații și oferte turistice deosebite găsim aici?

Pavel Prundurel: Parcul Național Cozia oferă multiple posibilități de efectuare a unor călătorii în natură pe traseele și potecile turistice marcate. Munții de aici, nu foarte înalți ( punctul dominant – Vârful Cozia are 1667 m.) au o accesibilitate  relativ ușoară și îndeamnă la drumeție și excursii mulți turiști și vizitatori.

Puncte ca Turnu, Paușa, Căciulata, Jiblea, Sălătrucel, Șerbănești, Pătești, Perișani, Brezoi, Călinești, Vărateca, Gura Lotrului, Berislăvești sunt locuri de plecare spre principalele obiective, cele mai multe fiind înălțimile Coziei sau ale Narățului. Foarte rapid potecile câștigă înălțimile versanților. Un relief variat de o rară frumusețe se desfășoară la tot pasul. Nimic nu este monoton, peste tot privirile întâlnesc alte imagini minunate ale unui relief spectacular, culminând cu marile panorame de pe Vârful Cozia înspre Țara Loviștei, Munții Făgărașului, Defileul Oltului, Munții Lotrului sau spre masivele Buila-Vânturarița.

Amatorii de turism religios și pelerinaj pot vizita următoarele obiective de pe raza parcului național, adevărate vetre de spiritualitate creștin-ortodoxă românească: Mănăstirea Cozia, Mănăstirea Stânișoara, Mănăstirea Turnu, Mănăstirea Cozia Veche, Schitul Ostrovul Calimăneștiului, Schitul Cornet. Se mai pot vizita chiliile săpate în piatră de la Turnu și numeroase grote, unde au trăit candva pustnici sau călugări. În vecinătatea PN Cozia mai sunt mănăstirile Blănoiu, Gruiul-Lupului (din comuna Racovița), Mănăstirea Berislăvești și bisericile foarte vechi din Proieni, Călinești, Vărateca, Scăueni.  

Pasionații de turism sportiv sau de aventură pot face cățărări pe traseele din Cheile Lotrișorului, sau se pot recreea în parcul de la intrarea pe Valea Lotrișor. De asemanea există condiții favorabile pentru lansări din Vârful Cozia cu parașuta sau cu parapanta. Pe râul Olt, mai ales în zonele lacurilor de acumulare se pot practica sporturi nautice.

Pentru cei interesați de turismul de sănătate, Stațiunea Călimănești-Căciulata din vecinătatea parcului național sunt vestite pentru factorii naturali de cură (ape geotermale minerale) și factori ambientali, recunoscuți științific pe plan național și internațional de multă vreme.

Multe localități din zonă au un mare potențial pentru turism rural și agroturism, beneficiind de ambianța montană pitorească și nepoluată, cu factori naturali de mediu care constituie o interesantă destinație de cunoaștere a spațiului montan românesc, a tradițiilor, obiceiurilor culturale și a datinilor străbune. Aceste localitați sunt : Perișani, Racovița, Sălătrucel și Berislăvești.

Foarte  bune  posibilități de cazare și servicii turistice din zonă le ofera Stațiunea Călimănești-Căciulata, dar și o întreagă salbă de pensiuni moderne mai nou înființate, aflate în vecinătatea Parcului National Cozia.   

Ce mai are special Parcul Național Cozia ?

Pavel Prundurel: Parcul Național Cozia este un tărâm al atracțiilor naturale și al legendelor de tot felul.

Ne spuneți câteva atracții care au la bază și astfel de legende ?

Pavel Prundurel: Da, folosesc o ordine la întâmplare, pentru că într-adevăr sunt foarte multe. De exemplu, Grotele Zmeilor se află în partea centrală a rezervației naturale Pădurea Călinești-Brezoi, declarată prin Legea nr. 2 din 2000 privind amenajarea teritoriului. Acestea se află, la altitudinea de 600-680 m, la aproximativ 2 km distanță de localitatea Călinești din jud. Vâlcea. Grotele Zmeilor sunt constituite dintr-un areal natural stâncos cu suprafața de aproximativ 1 ha, cu o geomorfologie fascinantă, alcătuită dintr-un ansamblu neregulat de stânci cu forme bizare.

Majoritatea stâncăriilor au o mulțime de goluri interioare, unele impresionant de mari. Multe dintre acestea dau aspectul unor locuințe în piatră, dispuse etajat pe mai multe niveluri.

Legendele vechi spun că, a fost o vreme când aici își aveau reședința mai mulți zmei, pe timpul când ei locuiau pe pământ. În acele vremuri, oamenii erau puțini dar voinici și se înfruntau deseori cu acești zmei din cauza diverselor conflicte legate de purtarea rea a acestora și stricăciunile pe care le făceau oamenilor. Ba mai mult, zmeii mergeu pe Muntele Fața lui Sfântu Ilie în zilele când muntenii sărbătoreau nedeea anuală și răpeau băieții și fetele care se luau pentru a-și întemeia o familie. Dar în această perioadă, cunoscând obiceiurile rele ale zmeilor, la grotele lor erau așteptați de oameni voinici din așezările apropiate, care se luptau cu zmeii până când aceștia îi eliberau pe tinerii miri. Cu timpul zmeii au dispărut, iar în zonă au mai rămas doar grotele și amintirile despre ei. Locul voinicilor de altădată a fost luat de alții la fel de viteji și făcători de dreptate așa cum au fost haiducii Voinea, Breazu, Ciungu, Mălai și Călin, oameni bravi care au întemeiat și frumoasele localități din zonă – Voineasa, Brezoi, Ciunget, Mălaia și Călinești.

Altă atracție misterioasă ar fi Poarta Omului. Se află tot în Parcul Național Cozia, la altitudine de 1.250 m, în nord-estul Masivului Cozia, în zona numită Muntele Omul. La Poarta Omului se ajunge în aproximativ o oră de mers plecând de la cabana din Vârful Cozia.  Poarta Omului este o construcție misterioasă, fiind formată dintr-un portal în granit, având înălțimea de 10 m și lățimea de 7 m. Bolta porții are o grosime de 6 m. Această poartă este singurul loc prin care se trece dintr-o parte în alta a Muntelui Omul. Legendele locului spun că acest portal precum și încă șapte porți asemănătoare din Masivul Cozia au fost făcute de însuși Zamolxis, zeul dacilor. Zamolxis locuia într-o grotă secretă, inaccesibilă oamenilor de rând, chiar în munții Coziei, zonă denumită Kogaionul sau muntele Sfânt al dacilor. Porțile în piatră, precum Poarta Omului, erau cunoscute numai ciobanilor din Țara Loviștei pentru a trece cu miorele prin ele spre pășunile bogate din sudul acestor munți.     

De asemenea, Pietrele Zimbrilor din Parcul Național Cozia se află în imediata apropiere a localității Brezoi din județul Vâlcea, la doar câteva sute metri de mers pe Valea Dobrei, pornind din acest oraș.   

Zona reprezintă un ansamblu geomorfologic foarte spetaculos rezultat în urma erodării straturilor de roci sedimentare în decursul vremurilor. Pe o suprafață de aproximativ 500 hectare, întreag acest areal a fost modelat într-un peisaj deosebit de frumos, cu roci sub forme de melci, mameloane, clăi, turnuri. O mulțime de stânci se succed unele după altele iar pe anumite formațiuni se poate citi ca într-o carte istoria milenară a mișcărilor de scorță transcrise în șiragurile dese ale straturilor geologice. 

Văile din această zonă au numeroase repezișuri cu mici cascade, ceea ce le conferă un pitoresc aparte. În lungul acestor văi sunt multe poienițe iar împrejurul amfiteatrului de stâncării cresc din vechime păduri mari de foioase și rășinoase.

O legendă care încă mai dăinuie în memoria localnicilor spune că în aceste locuri își ducea traiul o turmă de zimbrii. La anumite ore ale zilei, în special după amiază, cel mai falnic zimbru din turmă apărea pe o înălțime dominantă din zonă. Acel loc a fost numit de localnicii acelor vremuri, ca fiind Vârful Zimbrului. Această denumire se poartă și astăzi.

Ce alte atracții turistice mai are Parcul Național Cozia?

Pacel Prundurel: Să spun doar despre două cascade din această zonă.

Cascada Lotrișor, este situată pe Valea Lotrișor din Munții Căpățânii, la aproximativ 2,4 km în amonte de la vărsarea acestei văi în râul Olt și la aproximativ 7,5 km de Stațiunea Căciulata-Călimănești. Cadrul natural pe Valea Lotrișor până la cascadă, este deosebit de frumos, cu versanți acoperiți de arbori și arbuști, iar în sezonul de vegetație cu o mulțime de flori. Pe acest traseu se află cei mai abrupți versanți în cristalin din România. Cascada este situată altitudinal între 485 m și 515 m, căderea apei pe stânci și întreg peisajul din această zonă fiind unul extrem de fascinant.

Cascada Urzicii sau Gardului din Masivul Cozia, s-a format pe pragul de piatră înalt și vertical dintre Colțul Mic al crestei Foarfeca și capătul vestic al masivului Fruntea Oii. Aceasta se găsește la aproape o oră de mers pe Valea Gardului, pornind de la mănăstirea Stânișoara din județul Vâlcea. 
Baza inferioară a cascadei se află la 830 m, iar căderea de ape adunate din Marele Amfiteatru al Coziei măsoară 18 m. Deasupra cascadei se află Grădina Zânelor, care primăvara când înfloresc miile de flori sălbatice, este un adevărat colț de rai.

Cascada Gardului este o perlă a atracțiilor turistice din Parcul Național Cozia, datorită căderii mirifice a apei de pe stâncile Coziei, într-un peisaj deosebit de pitoresc în care se întâlnesc laolaltă arbori semeți, buchete de flori, stânci impresionante și ape cristaline.

Am văzut că iubiți foarte mult florile și că denumiți Parcul Național Cozia un Paradis al florilor sălbatice. Spuneți-ne doar câteva specii de flori emblematice din parc.

Pavel Prundurel: În acest domeniu îmi este destul de greu să aleg să vă vorbesc despre ceva anume, pentru că toate florile de aici sunt uimitoare. Este chiar domeniul în care natura a lucrat din prima frumos și direct pe curat. Dar ca să vă răspund, nu o să vă spun despre floarea de colț, crini, iriși, trandafirul de Cozia, orhidee, margarete sau mai știu eu care altele. O să vă spun despre niște flori care uneori, tocmai pentru frumusețea lor, ajung uneori să fie victime ale celor care din prea multă dragoste le pot distruge.  

De exemplu, dedițeii Doabrei (Pulsatilla Montana) sunt flori întâlnite în Parcul Național Cozia prin poienițele aride ale pădurilor de goruni și pini de pe pantele din zona Doabra, în apropierea localității Brezoi din județul Vâlcea. Aceaste plante cu tulpina ascendentă, cu perișori albi, înfloresc în lunile martie-aprilie. Florile sunt solitare, de culoare violetă cu perișori fini de culoare albă. Frunzele de forma unor aripioare, penat sectate, apar după înflorire. Planta se înmulțește prin semințe. Pentru faptul că se găsește doar în zona de protecție integrală a parcului național este o specie strict protejată. Specia are un statut de conservare bun și o abundență considerabilă, primăvara locurile în care înflorește devin pete mari de culori violete. Dedițeii Doabrei fac parte din categoria celor mai frumoase flori decorative din Parcul Național Cozia. Pentru că sunt atât de frumoase, ajung uneori să fie culese de diverse persoane, ceea ce face ca întreaga plantă să fie vulnerabilă. 

Laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), este o specie perenă, care crește retrasă în doar câteva zone din Parcul Național Cozia, mai ales în poienițele cu ierburi sau la marginea pădurilor cu arbori rari. De obicei crește laolaltă cu alte flori decorative, cum este cazul din Grădina Zânelor, unde o întâlnim alături de iriși și orhidee. Planta ajunge până la 20 cm înălțime, având în vârful tulpinii una sau două flori. Frunzele sunt lungi, dispuse alternativ pe tulpină.

Florile, unele dintre cele mai frumoase, au un aspect firav, delicat, în formă de clopoțel. Fiecare petală a florii este împărțită în patrate, unele mai închise la culoare, altele mai deschise, alternind regulat între ele.  Înflorește în lunile aprilie – mai, și se înmulțește prin bulbi. Pentru faptul că se găsește doar în zona de protecție integrală a Parcului Național Cozia este o specie strict protejată. În prezent are un statut de conservare bun, zonele de prezență fiind bine păzite de personalul administrației parcului mai ales în perioada înfloririi. Dar pentru frumusețea și renumele florii este considerată specie vulnerabilă, amenințată de persoane care o caută pentru a-i recolta florile, sau bulbii în scopul de a o înmulții în alte locuri. 

Iedera albă (Daphne blagayana) în Parcul Național Cozia planta creşte pe povârnişuri pietroase sau prin luminișuririle unor păduri de foioase sau conifere din zona înaltă a Masivului Cozia și Narățu.

Iedera albă se prezintǎ ca un arbust, cu tulpina târâtoare sau dreaptǎ, cu puţine ramificaţii şi înǎlţimea de 15-35 de centimetri, în vârful cărei se găsesc frunzele ca niște rozete, mereu verzi în orice sezon. Florile, cu adevărat dintre cele mai frumoase din zona parcului național, sunt albe-gǎlbui sub forma unui capitul și degajă un miros foarte plăcut, asemănător cu mirosul crinilor. Acestea apar primăvara de timpuriu și au un aspect plǎcut, fiind singurele și primele flori care decorează multe locuri din zona montană. Specia are un statut de conservare foarte bun, singurele presiuni fiind doar culegerea în special de către turiști a inflorescențelor intens parfumate.

Spuneați că ROMSILVA se ocupă de administrarea acestei zone.

Pavel Prundurel: Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA prin Administrația Parcului Național Cozia. ROMSILVA este singura instituție care, prin înțelegerea necesității protejării naturii, asigură un buget pentru administarea parcurilor naționale și naturale din România. Se ocupă de tot ceea ce înseamnă administrare.

Terenurile din Parcul Național Cozia ale cui sunt? Cine sunt proprietarii acestor terenuri, în special ale pădurilor?

Pavel Prundurel: Cam jumătate din cele aproximativ 17 mii de hectare cât are acest parc național sunt ale statului român administrate de Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea – ocoalele silvice Călimănești și Voineasa. Celelalte terenuri sunt în domeniul privat al unor pesoane fizice și juridice, marea majoritate a obștilor de moșneni.

Câți rangeri angajați aveți? Ce activități desfășoară?

Pavel Prundurel. În Administrația Parcului Național Cozia avem 7 rangeri. Rangerii trebuie să fie persoane pasionate pentru munca în natură. Au o fișă de post foarte încărcată. Dintre multele sarcini aș enumera: supraveghează aria protejată și la nevoie întocmește acte de sancționare  împotriva celor care încalcă regulamentul parcului; apără și răspund de integritatea biodiversității și peisajului în parcul național; întreprind  măsurile legale pentru prevenirea şi stingerea incendiilor pe cuprinsul zonei de activitate; întreţin şi păstrează bune relaţii cu autorităţile publice locale, cu unităţile de învăţămînt, cu populaţia locală; are cunoştinţe legate de habitat, biodiversitate, ecoturism;  singuri sau în echipă cu alți colegi ai administrației desfășoară activități de inventariere și monitorizare a speciilor de floră și faună sălbatică; întocmește rapoarte de activitate privind munca desfășurată și despre starea ariei protejate; ghidează sau însoțește turiștii în zonele în care această activitate este permisă; participă la activități educative cu copiii și elevii în zona parcului.

Pe lângă aceste și multe alte responsabilități, trebuie să aibă aptitudini deosebit de bune pentru deplasare în teren, inclusiv pe timp nefavorabil, trebuie să cunoască tehnici de rezolvare a unor posibile conflicte, trebuie să știe bine să se orienteze în teren, să reziste timp mai îndelungat în situația când fac anumite observații mai ales în cazul unor specii de faună sălbatică, etc. 

Domnul Pavel Prundurel ne-a mai spus ceva: demult, tare demult, emisari străini auzind despre Muntele Cozia, au venit și au văzut cu ochii lor și au zis: „Cu adevărat aici este tărâmul făgăduit!”