Mierea, unul dintre „produsele nelemnoase ale pădurii” a făcut obiectul unei lucrări de licență aparte, anul trecut, la Facultatea de Silvicultură Brașov. Cristina Robu, în prezent masterand la Managementul ecosistemelor forestiere, venea în fața profesorilor din comisie cu tema „Studiul calității sortimentelor de miere, valorificate de stupina Robu Cristian-Gheorghe Î.F din județul Vâlcea Comuna Pesceana”. Stupina ei de-acasă. Profesorii au fost plăcut impresionați, pentru că era ceva nou…

Astfel, au aflat că cea mai acidă miere dintre toate sortimentele este mierea polifloră, cu o medie înregistrată de 4,63 %, iar sortimentul cu cel mai mic procent de aciditate este salcâmul, cu media de 2,31 %.

Sau că mierea de salcâm din sud-estul Europei este identificată prin prezența polenului de vâsc de stejar (Loranthus europaeus), permițând originalitatea provenienței. Și multe alte informații valoroase.

O lucrare originală, pentru care studenta Cristina Robu a muncit serios. A recoltat probe și din fiecare probă a obținut eșantioane pe care le-a examinat în laboratorul de Produse Forestiere al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere din cadrul Universității Transilvania. Coordonator a fost profesorul prof. dr. ing. Florin Dinulică. Cristina are acasă, în Vâlcea, 120 de stupi.

Inginera lui „tati”

Gheorghe Robu lucrează în construcții. Pe lângă asta, și acasă muncește din plin. Are stupii, are animale și o gospodărie în toată regula. Acum ceva timp aveau și niște văcuțe, dar au renunțat, că era prea mult efort. S-au „limitat” la purcei, găini, rațe.

„Sunt prima din familiile alor mei care face o facultate. Am vrut să fac asta pentru tati, în special. Părinții mei m-au îndrumat mereu și mi-au fost alături. Sunt oameni care muncesc foarte mult, mereu au muncit. Și am vrut să fie mândru de mine. Cumva să vadă că efortul lor nu a fost în zadar”, povestește Cristina pentru forestmania.ro.

Ea a făcut liceul silvic în Vâlcea. Vacanțele le petrecea făcând practică la ocoale, la marcări. Pădurea și natura i-au plăcut dintotdeauna. A vrut să facă facultatea de silvicultură de la Brașov pentru că, spune ea, nu e suficient să ai o diplomă.

„Angajatorii se uită la facultatea de unde vii. Contează mult să fie una de renume, care a confirmat, prin absolvenții ei. Oriunde merg și le spun că am absolvit facultatea, toți mă întreabă unde. Brașovul are o tradiție în învățământul silvic superior din România și se bucură de respect în sector”, susține Cristina.

A rămas apropiată de colegii de facultate și țin legătura și acum, la un an de la licență. Nu toți au continuat cu același master.

„Am avut o grupă de colegi excepțională. Parcă ne știam de-o viață! A fost de la bun început între noi o chimie aparte, care a durat toți anii de facultate. Pentru mine, studenția a fost mai faină decât liceul. Am rămas prieteni și vom rămâne mereu”.

Planuri de viitor

Pe lângă păduri și facultate, a pus umărul alături de ai ei la dezvoltarea afacerii cu stupi. De multe ori a mers cu tatăl ei cu camionul în diverse locuri.

„Ducem stupii în Dolj, la rapiță, sau floarea soarelui. Aici la noi în Vâlcea îi ducem la salcâm. Cu camionul. Sunt anumite perioade pentru fiecare plantă. Starea vremii e importantă când ai stupină. E o afacere meteo-sensibilă, ca să spun așa. Merg cu tati și îmi plac tare mult aceste drumuri ale noastre. Mereu avem ce vorbi. Îi povestesc despre păduri, despre specii de arbori, despre ce făceam la practică, o mulțime de detalii. Ne facem planuri, ne amintim de lucruri, de locuri, de oameni…”.

În iunie va susține dizertația, după care  are o grămadă de planuri.

„Mai întâi vreau să aplic la un proiect european dedicat tinerelor femei antreprenor, pentru a investi în stupină. Deocamdată îmi întind tentaculele, ca să văd ce posturi sunt, unde. Mie mi-ar plăcea să fac o mie de lucruri – și afacere, și ocol, și familie, și cercetare… Va trebui să aleg ceva, la un moment dat. Acum mă concentrez pe master. Dar sunt sigură că totul va fi bine!”