Profesorul universitar Ion Barbu a fost, timp de 45 de ani, cercetător științific la Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice Câmpulung Moldovenesc. În paralel, a fost cadru universitar la Universitarea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Silvicultură. Specialist în Ecologia şi silvicultura răşinoaselor, tipologie forestieră, monitoringul pădurilor, managementul riscurilor, coordonare proiecte interne şi internaţionale, prof. Barbu este azi pensionar, dar unul activ: predă în continuare, la Iași, și scrie o carte despre pădurile României. Ne-a acordat un interviu despre situația sectorului, prin prisma domniei sale.

Forestmania.ro: Spuneți-ne despre cartea la care lucrați.

Prof. Ion Barbu: Este o carte despre istoricul pădurilor și gestionării lor după 1945. Este o carte ușor polemică. Tratează o problemă relativ delicată, care începe cu confiscarea pădurilor în „socialismul biruitor”, așa încât dezvoltările ulterioare ale silviculturii și industriei lemnului s-au făcut cu progrese extraordinare, dar în detrimentul foștilor proprietari de păduri.

Forestmania.ro: După retrocedări, însă, am asistat la o fărâmițare a fondului forestier. Mulți spun că este un dezavantaj.

Prof. Ion Barbu: Trebuie să spun că în România marea suprafață a pădurilor a aparținut mănăstirilor, Eforiilor… Marii boieri au cedat proprietățile lor forestiere către aceste Eforii. Eforia spitalelor, un exemplu. Și, de asemenea, multe suprafețe mari au aparținut statului. Foarte puține păduri au fost ale micilor proprietari și ale grofilor din Transilvania. În rest, pădurile au aparținut celor despre care am spus sau regimentelor grănicerești – Năsăud, Caransebeș… Fără îndoială că legile de reconstituire ale proprietății funciare, în general, și forestiere, în special, au condus la numeroase abuzuri, în care foarte mulți au primit pădure fără să aibă dreptul. Prin urmare, au căutat să scape de ea foarte repede, vânzând-o sau tăind-o, transformând-o în lemn. Așa se explică faptul că avem numeroase suprafețe rămase în abandon. Pe de altă parte, multe au fost comasate de diverși întreprinzători și vândute diferiților proprietari străini. La fel cum s-a întâmplat, de altfel, și cu terenurile agricole.

Forestmania.ro: Cum ar trebui să privim acest fapt?

Prof. Ion Barbu: Nu spun că este rău sau bun. Pentru că pădurile, ca și terenurile, nu pot fi luate și duse în altă parte. Faptul că ele au fost „privatizate” și gestionate după o metodă diferită de cea conventională, a pădurilor de stat, demonstrează că este nevoie de o schimbare…

Forestmania.ro: La ce vă referiți?

Prof. Ion Barbu: Mă refer în primul rând la a asigura o servitute minimală pentru populația de la țară. Și anume lemnul de foc și lemnul pentru construcții rurale. Știm că dintotdeauna pădurile au realizat această servitute în mod gratuit. Atunci când ele aparțineau mănăstirilor sau marilor proprietari de terenuri, asigurarea acestei servituți minimale era de la sine înțeleasă. Astăzi, este din ce în ce mai greu, pentru populația de la țară, de a beneficia de lemnul de foc, care a devenit prohibitiv sub raportul costului.

Forestmania.ro: Ce ar fi de făcut?

Prof. Ion Barbu: Este extrem de simplu. În primul rând statul, ca proprietar a circa jumătate din fondul forestier al țării, trebuie să asigure o sortare corectă a lemnului. Pădurea nu produce numai buștean de gater, așa cum nici porcul nu produce numai cotlet. Pădurea produce o gamă întreagă de sortimente inferioare, între care lemnul de foc. Printr-o sortare corectă și o vânzare corectă a lemnului, se poate ajunge la a da gratis sau la un preț minim lemnul de foc către populație. Este nevoie de o organizare mai bună și, de asemenea, de o anumită empatie față de populația de la țară.

Forestmania.ro: Empatie care nu prea există, să înțelegem că spuneți.

Prof. Ion Barbu: Nu prea. Și nu pentru că administrația silvică nu o are, ci pentru că politicul nu o are. Trebuie să știți că administrația silvică a avut dintotdeauna înțelegere pentru populația rurală, asigurând lemnul de foc la un preț minimal, deci suportabil, chiar și pe timpul socialismului. Astăzi, prin controale și supra-controalele care se fac, țăranul nu poate merge să își ia o căruță de vreascuri din pădure. Este o situație de neînțeles. Mai ales că pădurile noastre gem de lemn mort. Există o cantitate imensă de lemn nerecoltat din păduri. Piața este deschisă, din păcate, numai pentru lemn cu utilizare industrială, așa încât lemnul mărunt, vârfurile, crăcile, rămân în pădure și înfundă văile și pâraiele, determinând viituri. Acestea sunt rezultatul unor baraje care se formează la poduri sau la coturile pâraielor și care, odată rupte, determină inundații.

Forestmania.ro: Mulți spun că inundațiile și viiturile sunt cauzate de recoltarea excesivă…

Prof. Ion Barbu: Asta este o prostie care trebuie demontată. Și trebuie arătat că sectorul forestier nu este cauzator de dezastre. Din contră, prin serviciile ecosistemice, realizează echilibrul de care pădurea are nevoie. Mai trebuie spus că anual se acumulează între 50 și 55 de milioane de metri cubi de masa lemnoasă, din care noi abia reușim să recoltăm între 18 milioane și 20 de milioane. Rămâne foarte mult lemn în pădure. Analizate sub raport biometric, pădurile noastre sunt mult prea dese, cu un volum prea mare la hectar, cel mai mare din Europa. Ceea ce denotă lipsa unei preocupări pentru rărirea sistematică a pădurilor.

Forestmania.ro: Cum vă explicați?

Prof. Ion Barbu: Prin trecerea unei suprafețe imense în ceea ce numim grupa I funcțională și în structuri de protejare sub forma parcurilor naționale, parcurilor naturale și, mai nou, a siturilor Natura 2000. Majoritatea acestor păduri au fost administrate timp de 70, 80 de ani, după cel de-al Doilea Război Mondial, prin metoda claselor de vârstă. Adică erau structuri echiene care necesită intervenții pentru rărirea și mărirea spațiului de nutriție al arborilor. Azi, restricțiile devin mari și insuportabile pentru păduri. În condițiile în care industria ar putea valorifica lemnul mărunt. Înainte de Revoluție, România producea circa 3.000 de produse din lemn. Astăzi, nu mai producem nici măcar hârtie igienică. Este o piață dominată de marii industriași, care nu valorifică decât un segment foarte mic…

Forestmania.ro: Dvs. spuneți că ar trebui să avem producție.

Prof. Ion Barbu: Sigur că da. Trebuie să avem, în primul rând, un lanț de transformare a lemnului. Avem nevoie de o gestionare și o valorificare durabilă a pădurilor.

Forestmania.ro: Un cuvânt des întâlnit…

Prof. Ion Barbu: Da, toată lumea vorbește de gestionare durabilă a pădurilor, dar nimeni nu înțelege ce înseamnă. A gestiona durabil o resursă regenerabilă cum e pădurea înseamnă a o planta – sau a o regenera natural – a o crește și a o recolta când ajunge la maturitatea productivă. În absența recoltei, este ca și recolta de grâu, se pierde. Păstrând proporțiile, la fel e și cu pădurea. Conceptele noi, de conservare a biodiersității, habitate, pot avea o anumită valabilitate în Europa Occidentală, unde s-au pierdut, dar la noi abundă. Pentru că la noi s-a conservat naturalitatea pădurilor. Noi avem și păduri virgine și diversitate biologică. Dar această stare a pădurilor vine din buna conviețuire, de decenii, dintre silvicultori și populația locală. Ceea ce avem azi nu e rezultatul muncii noastre, ci a generații de silvicultori.

Forestmania.ro: Silvicultorii de azi nu au chiar cea mai bună imagine…

Prof. Ion Barbu: Din păcate. Există o serie de organizații care nu au experți, ci doar sloganuri și adesea au viziuni greșite în ceea ce privește conservarea biodiversității. Sunt oameni care vorbesc despre concepte ca biodiversitate și conservare, dar nu înțeleg structura, funcționalitatea, dinamica și importanța pădurii ca resursă regenerabilă de materii prime și servicii. Serivicii ca generarea aerului curat, absorbția și sechestrarea dioxidului de carbon – cele mai importante. Supra-protecția pădurilor va conduce la un colaps pe suprafețe foarte mari. Avem exemple – în Germania  – sau frecvența și intensitatea incendiilor din atâtea zone ale lumii. Din păcate, cei care susțin această supra-protecție nu înțeleg limbajul silvic, noțiunile, termenii și terminologia și aruncă o anatemă asupra sectorului.

 Forestmania.ro: Se întâmplă și pentru că mulți dintre specialiști preferă să fie discreți…

Prof. Ion Barbu: Ei nu sunt discreți, ci nu sunt invitați să își spună punctul de vedere.