Experții care lucrează la viitoarea schiță a Strategiei Forestiere Naționale au identificat o serie de puncte forte și puncte slabe ale sectorului forestier din România, precum și oportunitățile care reies din transpunerea Strategiei UE.
Punctele tari:
Lunga tradiție de implementare a principiilor de gestionare durabilă a pădurilor, transpuse prin amenajamente silvice.
Aplicarea principiului multifuncționalității în amenajarea pădurilor, care răspunde cerințelor de furnizare a produselor de lemn în sinergie cu furnizarea serviciilor ecosistemice de reglare și culturale.
Utilizarea principiului continuității, ca una din bazele gestionării durabile a pădurilor, care asigură sustenabilitatea recoltelor de lemn.
Demersul de exploatare a pădurilor în România este sustenabil din punct de vedere al recoltelorde lemn raportate la creșterea curentă, conform informațiilor prezentate de INS și IFN și este sub media recoltelor din alte țări UE.
Tratarea cvasitotalității (peste 90%) pădurilor României în regimul codru, cu vârste ale exploatabilității mari și sortimente de lemn gros, cu potențială valorificare în produse cu o durată lungă de viață.
Sectorul forestier național are o balanță comercială externă pozitivă, folosește o materie primă regenerabilă, importă materie primă și exportă produse finite și semifinite.
Sectorul pădure-lemn contribuie cu până la 3,5% din PIB și generează un plus în balanța comercială externă de circa 2 miliarde euro/an, dacă se ia în calcul media ultimilor 10 ani (INS).
Sectorul pădure-lemn (incluzând industria mobilei) creează peste 150.000 de locuri de muncă directe și contribuie indirect la crearea altor 300.000 de locuri de muncă în sectoare conexe, precum cel de construcții, agricol și energetic.
Produsele forestiere nelemnoase sunt importante și apreciate atât pe piața internă, cât și externă.
Gradul de biodiversitate ridicat permite valorificarea turistică a unor obiective de conservare cu impact asupra economiei locale; existența unui brand de țară care poate susține promovarea turismului apropiat de natură: Explore the Carpathian Garden
Punctele slabe ale sectorului forestier din România
Tensiuni sociale privind legalitatea intrărilor de lemn în piață, în contextul unor informații divergente între sursele de date folosite de INS și IFN.
Lipsa unei balanțe a lemnului la nivel national care să includă cantitățile de lemn acumulate și care sunt supuse principalelor procese de transformare din sectorul forestier sau energetic.
Discrepanțele existente între țelurile de producție stabilite prin norme tehnice și utilizarea finală a lemnului, piața lemnului de foc absorbind și sortimente lemnoase cu potențial de utilizare în produse de lungă durată.
Grad de flexibilitate redus în ceea ce privește recoltarea posibilității anuale, ceea ce împiedică valorificarea oportunităților din piața națională și internațională a lemnului.
Fărâmițarea proprietății forestiere, cu peste 700 de mii proprietari privați individuali, care dețin în medie 1,1 ha/proprietate, fapt care face dificilă aplicarea unor țeluri de producție care promovează sortimentele de lemn gros.
Lipsa unui sistem de sprijin pentru aplicarea lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor, intervenții silvotehnice esențiale pentru creșterea stabilității arboretelor.
Accesibilitatea redusă a pădurilor din România: densitatea drumurilor forestiere din România este semnificativ mai redusă față de cea din alte țări membre ale UE, adică de 6m/ha, comparativ cu, de exemplu 36 m/ha în Austria.; acest fapt duce, printre altele, la imposibilitatea de a recolta integral posibilitatea de lemn stabilită prin amenajamentele silvice.
Costurile ridicate cu recoltarea și colectarea lemnului, datorită dotării tehnologice învechite/precare, care afectează adeseori calitatea mediului forestier.
Domeniul exploatărilor forestiere suferă de o cronică lipsă a forței de muncă.
Lanțurile de valoare adăugată din industria de prelucrare a lemnului sunt cu lungime scăzută; în industria lemnului din România, facilitățile de prelucrare chimică a lemnului au o utilizare redusă.
România are cea mai scăzută productivitate a muncii în sectorul forestier dintre toate țările membre ale UE.
Existența unor județe cu procent redus de păduri și, implicit, a multor zone rurale (unele chiar în județe bogate în păduri) fără resurse de acest tip, dar dependente de lemn ca principală resursă pentru încălzirea locuințelor.
Slaba dezvoltare a învățământului vocațional, care să pregătească muncitori și operatori de utilaje forestiere moderneșicu impact redus asupra mediului.
România dispunede facilități reduse care să permită adăugarea de valoare în domeniul produselor nelemnoase ale pădurii.
Oportunități reieșite din transpunerea Strategiei forestiere europene:
Sporirea ofertei de produse din lemn cu o durată lungă de viață, prin investiții pe parcursul întregului lanț de prelucrare a lemnului.
Creșterea posibilității de recoltare sustenabilă a lemnului în corelație cu creșterea curentă anuală, cu nevoile reale ale populației (lemn de foc) și ale operatorilor economici (lemn industrial).
Stimularea utilizării lemnului în construcții, prin promovarea beneficiilor construcțiilor din lemn și a unei etichete ecologice vizând construirea clădirilor din lemn.
Finanțarea tehnologiilor inovatoare care să producă „mai mult din mai puțin” – adăugarea de valoare acelei categorii de produse / deșeuri lemnoase care,în prezent, nu sunt valorificate corespunzător sau chiar deloc (cazul resturilor de exploatare și prelucrare), prin procesarea lor chimică în materii prime necesare altor sectoare de activitate: energetic (biocombustibili), textil (fibre din nano-celuloză), farmaceutic (nano-celulozăcristalină), alimentar, autovehicule etc.
Diminuarea dependenței de combustibilii fosili și creșterea independenței energetice, prin folosirea biomasei lemnoase pentru producerea de energie termică și electrică în instalații cu randament energetic ridicat.
Dezvoltarea criteriilor de utilizare sustenabilă a biomasei, prin colaborare cu domeniul energiei, care să țină cont de necesarul de lemn de foc din România.
Promovarea unor sisteme de gestionare a pădurilor de mici dimensiuni, care să permită asigurarea unor venituri constante pentru proprietarii de pădure folosind piețele de bioenergie.
Crearea de locuri de muncă în activități tradiționale sau noi legate de valorificarea produselor și serviciilor oferite de pădure, concomitent cu diminuarea migrației din zonele rurale spre cele urbane.
Valorificarea sistemelor agro-silvice prin programe de finanțare și sprijin al dezvoltării locale comune sectorului agricol și forestier.
Dezvoltarea de activități turistice în natură care să exercite o influență pozitivă asupra sănătății umane,fără a avea impacturi negative asupra valorilor naturale ale destinațiilor alese, în special în ariile naturale protejate.
Sursa: strategiaforestiera.ro
