Directorul executiv al Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”, Dósa Elek Levente, s-a ținut de promisiunea făcută în urmă cu o lună și a interzis unui număr de 7 autoturisme să mai intre în zonă. El a declarat, pentru forestmania.ro, că mașinile erau din mai multe zone ale țării, adică și din Banat și din Sud. Pasagerii au fost văzuți hrănind urşii pe șoseaua spre rezervaţia naturală şi în apropierea Lacului Sfânta Ana.
Trebuie precizat că este vorba despre o proprietate privată, dreptul asupra acesteia revenindu-i Composesoratului „Sfânta Ana” din Lăzăreşti, care „dispune de această rezervaţie naturală”, conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1830/2001, eliberat de Comisia Judeţeană de aplicarea Legii nr. 18/1991 şi a Legii nr. 1/2000.

„În septembrie vom amplasa şi panouri uriașe informative cu privire la interdicţia hrănirii animalelor sălbatice şi la amenzile usturătoare care li se pot aplica celor care o încalcă. Baza legală este Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, care prevede amenzi contravenţionale începând de la 5.000 de lei până la 10.000 de lei pentru persoane fizice şi de la 30.000 de lei până la 60.000 de lei pentru persoane juridice. Panourile vor fi în 3 sau 4 limbi, vor avea și o imagine mare cu semnificația Interzis hrănirea urșilor”, ne-a declarat directorul executiv Dósa Elek Levente.
El spune că motivele pentru care oamenii hrănesc urși sunt mai multe, inclusiv „cultura Teddy Bear”, teribilismul dar și ideea greșită că aceștia nu mai au ce mânca din cauza „defrișărilor”.

„Hrănirea animalelor sălbatice este anormală, împotriva firii şi a naturii. Urşii, lupii, căpriorii, orice animal sălbatic, nici măcar peştii nu au nevoie de mila omului, fiindcă natura are grijă de ea însăşi”, explică directorul Asociaţiei „Pro Szent Anna – Pro Sfânta Ana”.
„Intervenţia umană îi face un rău nemăsurat ursului. Eu consider că problema habitatului, cel puţin pe Muntele Ciomatu, este inexistentă. Aici nu au fost defrişări, iar dacă o porţiune de pădure este doborâtă de vijelii, în doi ani devine un habitat superb pentru urşi şi pentru celelalte animale. După curăţarea zonei, se creează un luminiş, în care rămân plante numai bune pentru hrană: zmeuriş, tufe de mure, arbori tineri cu frunze fragede, iarbă deasă din belşug. Este o concepţie greşită că ursul se hrăneşte în pădure; pădurea deasă oferă extrem de puţină hrană. Evident, au nevoie de ea pentru umbră, pentru răcoare, este locul unde se retrag noaptea. Un habitat cu cât este mai diversificat, cu atât este mai favorabil animalelor sălbatice”.

„Au devenit atât de dependenţi încât în momentul în care aud zgomotul motorului şi cel produs de lăsarea ferestrei maşinii se activează imediat. Fotografiile făcute la interval de câteva zeci de secunde vorbesc de la sine: până la apropierea maşinii ursul stă culcat la marginea drumului, întins pe iarbă de parcă ar fi mort, iar când aude sunetul coborârii geamului portierei, imediat se ridică pe cele patru labe şi se duce direct la maşină. În schimb, dacă trece o betonieră de zeci de tone la mai puţin de o jumătate de metru de el nici măcar nu clipeşte, nu se clinteşte din loc”, povesteşte directorul executiv al rezervaţiei naturale, citat și de informațiaharghitei.ro.
„Rezervaţia naturală Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana este un obiectiv turistic vizitabil pe întreaga durată a anului. Noi vom avea vizitatori şi în septembrie, şi în noiembrie, şi în decembrie, şi în martie. Ce ne facem cu un urs care nu se teme nici măcar de un vehicul de mare tonaj, ce se va întâmpla cu un om căruia regula rezervaţiei îi impune să lase maşina la un kilometru şi jumătate depărtare şi să parcurgă distanţa pe jos în cazul în care dă peste un urs proptit pe marginea drumului, aşteptând să primească hrană? Cum vom putea asigura siguranţa vizitatorilor?”, ne provoacă să ne dăm singuri răspunsurile directorul Dósa Elek Levente.
„Urșii nu au o problem de habitat, ci de hrană. În momentul în care sunt hrăniți de oameni, ei nu mai caută hrană în pădure, se îndepărtează de regulile lor de supraviețuire, își pierd instictul. Și vor muri! Ursul nu este un animal teritorial, ci funcționează pe sistemul Cine ajunge primul la hrană.

„Transmitem un mesaj aproape disperat pentru o cultură a turismului care să fie sănătoasă, responsabilă pentru urs şi pentru localnici”, scria la începutul lunii iulie directorul executiv al Rezervaţiei „Tinovul Mohoş – Lacul Sfânta Ana”, într-o postare pe pagina sa de socializare, explicând că „turiştii fac enorm de mult rău hrănind urşii pentru nişte poze”.
Necunoaşterea „regulilor, principiilor de bun comportament” nu este o scuză şi nici nu îi absolvă de vină pe cei care hrănesc urşii de dragul unei fotografii care să impresioneze, ci mai degrabă e „semnul nepăsării, ignoranţei, iresponsabilităţii din partea turiştilor”, o atitudine de exploatare a acestui animal „cu orice preţ”, indiferent de limba pe care o vorbesc cei care recurg la astfel de gesturi, „pentru că iresponsabilitatea, răutatea şi nepăsarea nu au graniţe”, scria directorul executiv Dósa Elek Levente pe pagina sa de Facebook.