Manuela Ciobanu este unul dintre fanii activi ai paginii de Facebook Forestmania. Bănuiam că este conectată la sectorul forestier, dar am avut surpriza să aflăm că e mai mult decât atât! Este fiică de pădurar, soțul ei are firmă de exploatare, ea însăși este atestată tehnician silvic, iar fiul cel mare se pregătește să susțină licența la Facultatea de Silvicultură. Am stat de vorbă cu ea și am aflat povestea unei familii simple, din județul Vaslui, care muncește pentru fiecare bănuț.

„M-am născut la marginea pădurii, am crescut lângă pădure, trăiesc lângă pădure și tot lângă pădure o să mor”, a spus ea, pentru început, pentru forestmania.ro. Ca să știm că avem de-a face cu un om legat de „codru” ca puțini alții.

Manuela Ciobanu este dintr-un sat din județul Vaslui – Fâstâci. Este profesoară de educație fizică la școala „Cezar Botez” și, în paralel, tehnician silvic. A vrut să aibă această calificare, pentru a-i da o mână de ajutor soțului ei, care are firmă de exploatare forestieră.

Verde în fața ochilor

Pădurea e prezentă nu doar în viața de zi cu zi a Manuelei, ci și în multe dintre amintirile ei.

„Tatăl meu a fost pădurar timp de 35 de ani. Am văzut verde în fața ochilor când m-am născut! Mă duceam mereu cu el la pădure. Venea câteodată la marcat o doamnă inginer… Parcă o văd, îmbrăcată în verde, și îmi spuneam în mintea mea de copil: Doamne, ce frumos trebuie să fie! Apoi, când am mai crescut, mi s-a tot spus că nu e o muncă pentru femei. Pe vremea când lucra tata acolo erau doar 3 femei în toată Direcția Silvică Vaslui”, își amintește Manuela.

A absolvit Colegiul economic și apoi Facultatea de Educație fizică și Sport din Iași. În 2015 a obținut gradul 1 cu nota 10. Adică ultimul grad în învățământ.

Copiii țin mult la ea. Altfel cum ar fi câștigat deja Zona la handbal acum , în martie? Și la fotbal și multe altele, de-a lungul vremii? „Dacă s-ar putea, ar face toată ziua numai ore de educație fizică!”, ne spune Manuela, râzând.

Colegă de bancă cu tata

Între timp, s-a căsătorit. Soțul ei a fost de asemenea om al pădurii. Ani de zile s-a ocupat de partea de vânătoare și apoi, cinci ani, a lucrat în Direcția Silvică Vaslui. Valeriu a renunțat în 2017 și și-a făcut firmă de exploatare forestieră.

„Prin 2019 m-a întrebat dacă nu aș vrea să îmi iau atestat de tehnician silvic. Că poate într-o zi vreau să renunț la învățământ și îl ajut pe el în firmă. Așa că m-am dus la Colegiul Silvic Brănești să fac cursul. Dar nu m-am dus singură! Tata, care fusese pădurar o viață, a zis că vine și el. Și am fost colegă cu tata! Eu aveam 40 de ani, tata 70 și stăteam în aceeași bancă!

Ne-a și spus cineva la un moment dat că parcă semănăm și ne-a întrebat dacă suntem rude!”, povestește Manuela Ciobanu. Acum, din patru membri ai familiei, trei sunt foarte apropiați de pădure: ea, soțul și fiul cel mare, Emanuel. Mezinul are abia 7 ani și e devreme…

John Cena, ajutor la rărituri

Firma Manuelei și a soțului ei nu e mare. Nu au utilaje străine, nici măcar TAF. Au în schimb două tractoare cu troliu și cai. Se ocupă mai mult de lemn de foc, dar uneori au și lemn de lucru.

„Avem acum patru parchete în lucru. Soțul meu lucrează cu 6 băieți la pădure. E greu… De la o licitație la alta e și mai scump lemnul. Benzina la fel. Chiar și o drujbă… A cumpărat soțul meu zilele trecute o drujbă și a costat 3.700 de lei. Nu mai spun lanțuri, lame. Acuma… trebuie să răzbatem, dacă ne-am înhămat!”

Le sunt de ajutor și caii. Unul alb pe care îl cheamă Suru, unul maro pe nume „John Cena”. A fost botezat de fiul cel mic după numele celebrului wrestler. I s-a părut lui că parca au ceva în comun…

Acum, la rărituri, Suru și John Cena vor fi numai buni! „Nu poți intra cu tractorul. Vara asta avem două rărituri și caii sunt buni să scoatem lemnul cu ei. Sunt înregistrați, au certificate, tot ce trebuie”, ne explică Manuela.

Ai și satisfacții

Care are fi acelea? Iată: „Este o satisfacție să duci un parchet la bun sfârșit. E satisfacție că ai reușit să ții formația, să asiguri loc de muncă și venit la oameni. Că asiguri familiei un trai decent. Că te achiți de taxe și impozite la stat. Toate acestea… E destul de bine, dacă stai să te gândești că trăim totuși vremuri grele, cu prețuri mari la toate”.

Gospodărie și tradiție specială de Paște

Familia Ciobanu are o gospodărie în toată regula. Pe lângă cei doi cai, au și găini și porci. Acum, că vine Paștele, am întrebat-o dacă respectă o tradiție anume. A zis că da.

„Cea mai importantă e mersul la Înviere, împreună, toată familia. Apoi, spălatul! Punem un ou roșu și unul crud într-un vas, se pune un ban și cu apa aceea ne spălăm pe față, ca să avem tenul frumos tot anul! Așa făcea mama, așa fac și eu azi. La noi era bătaie pe cana aia, pentru că avea un bănuț în ea și fiecare voia bănuțul… Azi se pune un bănuț mai consistent (râde). Apoi, luăm masa cu părinții, cu socrii.

Suntem cu toții aproape, aici. Și mulțumim lui Dumnezeu că sunt în viață, cu noi, toți patru!”

Sărbători fericite tuturor!