Trei sri lankezi, angajați să prelucreze lemn în Covasna. Au dat Nattandya pe Dobârlău

0
1365

Știm cu toții că în industria ospitalității din România – hoteluri și restaurante – nu mai e nicio surpriză să dai peste angajați din Vietnam, Bangladesh sau Sri Lanka. Numărul lor a tot crescut însă în ultimii ani și au început să apară în multe alte domenii. Inclusiv în prelucrarea primară a lemnului.

E foarte… ciudat să ajungi în județul Covasna, în satul Dobârlău, la o firmă de prelucrare și să dai peste trei sri lankezi care lucrează cu români și secui. Și o fac în liniște și eficient.

O comunitate în schimbare

Satul Dobârlău din comuna cu același nume din Covasna este cunoscut pentru… conservatorismul său. Pe vremuri, greu primea „venetici”, pentru că țineau la modul lor de viață, la tradițiile lor, la liniștea lor. Oameni gospodari, cuminți, o comunitate așezată, dar închisă. Timpul a mai îmblânzit lucrurile. Și nu doar timpul, ci și nevoia. Mulți tineri au plecat din sat, iar frumusețea locului a atras „străini” care și-au făcut aici case frumoase de vacanță, pensiuni. Localnicii au înțeles în cele din urmă că noii veniți înseamnă venituri mai mari la bugetul local și deci lucruri bune pe care primăria le va face pentru ei din acele venituri.

Totuși, mare trebuie să le fi fost surpriza când s-au întâlnit cu Ruwan, Kallum sau Indika la magazinul din centru! Nu vezi în fiecare zi așa ceva…

Ei bine, iată că vezi. Cei trei sri lankezi sunt angajați la fabrica de prelucrare a lemnului din comună pentru doi ani și deja se gândesc să prelungească contractul. Le e bine aici.

De unde până unde?

Ai spune că Dobârlău, fiind un sat aproape de Brașov, de Sfântu Gheorghe, nu are probleme cu forța de muncă. Cu toate acestea, Cristian Dogaru, patronul firmei de exploatare forestieră și prelucrare primară a lemnului Alcris Timber, n-a găsit oameni. Pentru că avea echipamente cu care trebuia să producă, a căutat soluții. Nu se gândea el că soluția e la mii de kilometri distanță. Mai exact, la 6.682 de kilometri.

A durat câteva luni până firma de recrutare la care a apelat a reușit să pună totul cap la cap – ei s-au ocupat de birocrație și tot. În cele din urmă, pe poarta fabricii au intrat cuminți trei sri lankezi: Ruwan, Kallum și Indika. Cam obosiți, după drumul de 24 de ore cu avionul via Dubai.

Doi dintre ei lucraseră în tâmplărie în orașul lor, Nattandya (sau Naththandya). Al treilea, Ruwan, avea și el ceva experiență în montarea parchetului.

Ca să vină în România, nu le-a fost chiar ușor. Sunt niște drame în spate, niște sacrificii uriașe. La un salariu de maxim 150 de dolari pe lună, costurile pentru a obține un astfel de contract ajung și la 3.000 de dolari. De unde iau acești bani? Muncesc pe șantiere prin Malaiezia sau te miri pe unde, și strâng bani. Le ia și doi ani să îi adune… Plătesc agențiilor sri lankeze, dau „atenții” funcționarilor… Un efort uriaș ca să vină la muncă aici. La noi, în Uniunea Europeană.

Odată ajunși la fabrică, au învățat ce au de făcut și au început să se integreze, încet-încet. Nu e ca și cum devin „de-ai locului”, că nu au cum: sunt budiști ca religie și în loc de pâine mănâncă orez fiert. Ca să nu mai spunem că îndoaie palinca cu apă, ca să o poată bea: nu rezistă la tării care depășesc 25 de grade… Sigur că e păcat, dar ce poți să faci?

Totuși, situația de acasă nu dă semne să se îmbunătățească prea curând, iar ei stau în condiții foarte bune la Dobârlău.

Casă, masă, bani pentru familii

Prin contract, ești obligat ca angajator să le asiguri casă și masă, pe lângă salariu. Cristian Dogaru s-a mirat când a auzit că sunt suficienți 100 de dolari pe lună pentru masa unui sri lankez. Totuși, ei nici măcar nu îi consumă pe toți. Au un stil de viață modest și au două obiective: să își facă treaba conform contractului și să trimită cât pot de mult acasă, la familii.

Cei de la Alcris Timber le-au construit o căsuță faină, din lemn, desigur. Cu tot ce trebuie. Când am fost noi acolo, se pregătea terenul pentru extinderea casei. Nu de alta, dar Cristian vrea să mai aducă și alți sri lankezi, pe viitor. E mulțumit de ei. Și ei de el!

„Am doi copii și soție acasă, în Sri Lanka. Stăm în casa tatălui meu, care e mică, și ne dorim foarte mult să ne facem o casă a noastră. Este și motivul pentru care am plecat… Plus că Sri Lanka se duce tot mai jos, e tot mai greu, tot mai rău…”, povestește, pentru forestmania.ro, Ruwan.

Soția și copiii lui Ruwan

Căsuța lor presupune o bucătărie ce ține loc și de cameră de zi, o baie și un dormitor cu trei paturi suprapuse și dulap de haine. E ordine și pare destul de plăcut, ca la o pensiune mai mică.

„Oamenii de aici sunt buni, ne place locul de muncă și ne place de șeful nostru. E mai greu cu limba engleză, pentru că nici noi nu o știm prea bine și nici cei din sat… Dar mergem la magazine, luăm ce ne trebuie, punem la casa de marcat, plătim și plecăm. Suntem mulțumiți, salariul e ok, în Sri Lanka nu se mai putea… ”, mai spune Ruwan.

Kallum și Indika, ceilalți doi, sunt cumnați. Și ei au copii și soții în Sri Lanka și trimit aproape toți banii acasă.

Kallum, cu soția și fiul său, înainte de plecarea spre România

Când aduci oameni de acolo, nu știi cum sunt… Poți obține detalii de la recrutatori, dar nu e ca și cum vine omul la interviu de la Brașov și poți să îți faci o idee despre firea lui, despre modul în care gîndește și vede lucrurile.

Cristian Dogaru, patronul Alcris Timber

„Evident că nu sunt toți la fel… Unul dintre ei e foarte bun la munca la bandă. Pentru că nu e interesat să învețe sau să se implice mai mult. Ceea ce e ok, atâta timp cât își respecă contractul și face ce are în fișa postului, nu e nicio problemă. Altul, în schimb… dimpotrivă. Este extrem de activ, vrea mereu să pună umărul, ajută, e săritor, vrea să învețe… Le-am pus la dispoziție o mașină, ca să meargă fie la cumpărături, fie să se mai plimbe. A fost greu la început, pentru că în Sri Lanka mașinile au volan pe dreapta. Dar s-au obișnuit. Dacă toate merg bine și vom dezvolta firma, așa cum mi-am propus, am să mai aduc 10 muncitori din Sri Lanka”, ne-a spus Cristian Dogaru.

Probleme de tot felul

Ministerul Afacerilor Externe a transmis recent o alertă de călătorie referitoare la Sri Lanka, sfătuind cetățenii români să evite zona. „În acest stat au avut loc numeroase proteste și ciocniri violente între protestatarii antiguvernamentali și grupările proguvernamentale.

Au avut loc manifestații de protest violente din Colombo, pe 9 iulie 2022, soldate cu devastarea sediilor mai multor instituții publice. Forţele de ordine organizează uneori controale ad-hoc, precum şi blocaje rutiere pe teritoriul ţării, inclusiv în capitală. Li se recomandă cetățenilor români care sunt supuși controalelor instituite de autoritățile locale să manifeste răbdare și să fie cooperanți cu reprezentanții acestora”, transmite ministerul.

Pe lângă acestea, alte două probleme sunt în Sri Lanka: febra dengue, o boală transmisă de ţânţari care a dus chiar la apariția unor cazuri de encefalită japoneză („febra creierului”) și… traficul, posesia şi consumul de droguri în Sri Lanka se pedepsesc cu moartea”, arată MAE.

În aceste condiții, micul sat pitoresc Dobârlău și căsuța lor din lemn par raiul pe pământ.

Căsuța sri lankezilor

Un primar mulțumit

Am stat de vorbă și cu primarul din Dobârlău despre fabrică și cei trei oaspeți mai puțin obișnuiți. Bogdan Barbu e un primar tânăr și are o relație foarte bună cu Cristian Dogaru și, de fapt, cu oricine care investește în Dobârlău. L-am găsit pe șantierul unei școli. Cine merge în aceste zile în comună dă numai peste șantiere.

Bogdan Barbu, primarul comunei Dobârlău

„Familia Dogaru este de aici, din zonă. Pe Cristian îl cunosc de foarte mult timp, de dinainte să înceapă producția. Lucra în bransă și povesteam deseori cu el. Când a decis să o ia pe cont propriu, l-am sprijinit cu ce am putut. Pentru o comună este ideal să ai companii cu producție, cu angajați. Asta înseamnă dezvoltare. Eu aș fi fericit să am zece firme cum e Alcris Timber. Iar oamenii din Dobârlău sunt foarte primitori. Da, sunt conservatori, dar sunt în același timp raționali și înțeleg conceptul de dezvoltare”, ne-a spus Bogdan Barbu.

Revenind la viața celor trei sri lankezi, ar mai fi de spus că telefoanele le alină dorul de familii. Fac mereu schimb de fotografii cu soțiile lor, care le arată copiii în diverse ipostaze și ce mai e pe-acasă.

La rândul lor, trimit imagini cu ce au la îndemână: frumusețea zonei și … cheresteaua faină.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.