În anul 1972 a fost înființat la Roznov, în județul Neamț, Centrul Special de Perfecționare Profesională – CSPP pentru activitățile de Exploatare și Construcții Forestiere. La a 50 -a aniversare, directorul Centrului, ing. Dănuț Motaș, face un bilanț al activității acestei instituții, pentru Revista „Meridiane Forestiere”, bilanț pe care merită să îl preluăm și noi: Centrul de la Roznov e o instituție-simbol a sectorului forestier.
„Ca urmare a aplicării Legii nr. 2 din 18 martie 1971, privind perfecționarea pregătirii profesionale, la 1 martie 1972 ia ființă la Roznov ,,Centrul Special de Perfecționare Profesională – CSPP”pentru activitățile de Exploatare Forestieră (EF) și Construcții Forestiere (CF), în subordonarea directă a ministerului de resort (MILMC).
Tot atunci s-a mai înființat două centre: unul la București, pentru materialele de construcții, și altul la Bușteni (într-o locație închiriată de la fabrica de hârtie) pentru industria mobilei, hârtiei și celulozei.
Imediat după înființare, s-a pus problema angajării personalului cu atribuții de instruire (experți instructori).
Condițiile pentru încadrare au fost foarte severe. Pentru ocuparea unui astfel de post, persoana respectivă trebuia să facă dovada că are o vechime de cel puțin zece ani în producție, din care obligatoriu cel puțin cinci ani pe funcții de conducere, pornind de la șef birou, șef serviciu, șef secție, etc.
Condițiile respective au fost impuse de faptul că persoanele responsabile cu procesul de instruire trebuia să poată conduce dezbaterile în cadrul temelor din programul de perfecționare profesională. Se justificau aceste cerințe. Cursanții, în general, erau persoane cu studii superioare și vechime diferită în producție, cărora experții centrului trebuia să le facă față în timpul dezbaterilor și problemelor ce se desprindeau din tematica programului.
Salariile experților erau atrăgătoare. Un inginer instructor avea salarul mai mare decât al unui șef de serviciu de la o întreprindere de grad II, iar expertul principal avea un salariu ce depășea pe al unui director de UFET (Unitate Forestieră de Exploatare și Transport fost IF).
Cu toate acestea, ocuparea posturilor prevăzute în schemă s-a realizat foarte greu, a durat mai bine de un an.
Motivul constă în aceea că activitatea de perfecționare era privită, în viziunea majorității, ca o acțiune fără viitor și prin urmare toți gândeau că, mai devreme sau mai târziu, centrul se va desființa.
În această situație, persoana care ocupa în cadrul unei întreprinderi chiar un post modest de conducere, îl considera sigur și părăsirea lui putea să-l afecteze mai târziu, dacă centrul se desființa. Nimeni nu știa, la timpul respectiv, că activitatea centrelor înființate potrivit Legii 2 din 18 martie 1971, era susținută financiar din fonduri UNESCO ( Organizația Națiunilor Unite pentru Educație și Știință). Era o acțiune nepopularizată și deci necunoscută.
România, în anii 70, aflându-se în „curs de dezvoltare”, stadiu important pentru noi, a beneficiat de unele înlesniri economice din partea țărilor avansate, care au încurajat și au susținut desprinderea treptată a țării noastre de sub influența Uniunii Sovietice.
Tentația salariilor mari și specificul muncii care oferea satisfacții profesionale a făcut ca treptat, treptat, posturile de instruire să fie ocupate. A durat până în luna mai – iunie a anului următor (1973). Specialiștii au provenit de la întreprinderile din Piatra Neamț, Bacău și Suceava.
Într-un timp relativ scurt, apreciat chiar de organele care monitorizau activitatea centrului, experții au reușit să contribuie la împrospătarea cunoștințelor, dar și la perfecționarea pregătirii profesionale a cursanților.
Atestarea absolvirii cursului se realiza pe baza unui examen la care cursanții – ( pe o temă aleasă și acceptată de responsabilii de program ) trebuia să întocmească un proiect care urma să fie susținut în fața seriei de cursanți din care candidatul făcea parte.
Proiectele executate pe baza principiilor și a regulilor desprinse din tematicele cursurilor au rezolvat multe probleme stringente, ridicând eficiența economică a întreprinderilor din țară.
Din acestea enumerăm crearea de fluxuri tehnologice în fabricile de cherestea, de binale, din depozite și de pe platformele de prelucrare a lemnului.
Organizarea locurilor de muncă pe baze științifice cu implementarea regulilor ergonomice au fost de asemenea realizări obținute de cursanții centrului.
Printre realizările majore care au marcat importanța centrului amintim pe următoarele:
a) Stabilirea de fluxuri tehnologice semiautomate în vederea prelucrării lemnului rotund de rășinoase și respectiv foioase. Pe scurt – activitatea din CSPC-uri (Centru Special de prelucrare a Lemnului).
Cu concursul larg al unor specialiști de marcă din cadrul ICPIL București, cu care experții noștri au colaborat, s-a realizat în cadrul IFET Piatra Neamț (care a finanțat proiectul în totalitate), CSPL-ul de la Pângărați, care multă vreme a constituit o bază importantă de informare a cursanților centrului nostru.
Liniile automatizate care prelucra masa lemnoasă se realizau în puncte de lucru comandate de la pupitre speciale, de unde operatorul supraveghea succesiunea operațiunilor. Era realizare etalon pe țară, bazată pe soluții moderne.
b) O altă realizare importantă a fost cea de organizare a procesului de producție din parchetele de exploatări forestiere, constituit pe principiul ,,Concentrării mijloacelor și a forței de muncă”, care dă rezultate deosebite în fluxuri tehnologice industriale, în care materia primă și materialele sunt aduse în hale de fabricație, acolo unde sunt instalate pe flux mijloacele de producție (utilaje) și forță de muncă.
În exploatările forestiere, unde forța de muncă și respectiv mijloacele de producție se deplasează de la un loc la altul, acolo unde sunt prevăzuți arborii de extras (materia primă), modificând substanțial și-n permanență distanțele de colectat, principiul respectiv dă rezultate foarte bune dacă se iau măsuri anticipate de organizare a locurilor de muncă și se respectă fluxul tehnologic proiectat, pe o rețea de căi de acces pregătite anterior. Se impune un efort sporit și permanent în organizare.
Când totul a ajuns la maturitate, adică întreprinderile apreciau pozitiv rolul centrelor de perfecționare și când acesta fără tăgadă se făcea util, a venit marea ,,bombă” neașteptată și neprevăzută de nimeni. Aceasta a constat în DESFIINȚAREA tuturor centrelor de perfecționare. CSPP Roznov s-a desființat prin Decretul 71 din 02 martie 1985.
Cu toate acestea, nu toată activitatea a fost „aruncată la coș”.
Experții centrului, trecuți în producție la IFET Piatra Neamț (marea majoritate) Bacău dar și la București, prin mobilizări periodice întreprinse de Conducerea Centrului Exploatării Lemnului, dar și a fostului ministru (Dr.ing. Constantinescu Gheorghe), au continuat sesiuni organizate la Roznov, unde analizau rezultatele obținute de întreprinderi. Cu această ocazie, se efectua, pe baza propunerilor participanților, corecții atât în ceea ce privea aplicarea metodelor de lucru, cât și în completarea lor, cu acțiuni constatate în producție ca fiind necesare.
A venit momentul schimbării regimului politic din Decembrie 1989. Obiectivul economic principal al acestor schimbări erau trecerea la economia de piață, privatizarea capacităților de producție, stimularea inițiativei personale și, (ceea ce multă lume nu a înțeles), reducerea influenței statului în activitatea economică, stimulându-se regimul concurențial.
Guvernul proaspăt instalat, apreciind importanța activităților centrelor de perfecționare, sperând probabil că se va relua finanțarea UNESCO, prin Hotărârea de Guvern 179 din 24 febr. 1990, aprobă rețeaua de centre ca și cum aceste nu au fost desființate.
Centrul Roznov își recapătă locația avută până în 1985, se reconstituie colectivele de experți, revenind pe vechile posturi, exceptând persoanele care între timp s-au pensionat.
Întreprinderile de stat, transformate în societăți, refuzau să se divizeze, creând condiții mai ușoare de privatizare, iar pe de altă parte trebuiau să facă față societăților mici private, care se înființau într-un ritm foarte mare, acestea concurând întreprinderile de stat la obținerea unor cantități aparent relativ mici de masă lemnoasă care se obținea numai prin licitație.
Pe fondul acestor frământări, care vizau mai întâi consolidarea întreprinderii ca agent economic, problemele furnizate de centru de perfecționare erau lipsite de importanță sau… precoce. Prin urmare, supraviețuirea era relativă.
În această situație, s-a luat hotărârea de modificare a obiectului de activitate, introducându-se două activități și anume:
Prima – Exploatarea forestieră și a doua – Calificarea atât a adulților, cât și formarea profesională inițială (Școala de maiștri și Tehnicieni).
Cea de-a doua activitate, cea de învățământ, își aducea contribuția tot mai substanțială la realizarea veniturilor financiare a centrului, lucru ce a condus la renunțarea activităților de exploatare.
În perioada 1996 – 2004, potrivit legislației în vigoare, capitalul social al societății trece din proprietatea statului în proprietate privată (60% din acțiuni sunt dobândite prin PPM și 40% adjudecate prin licitație de către Asociația Salariaților, achitându-se în rate potrivit Contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu FPS – Fondul Proprietății de Stat).
În prezent, capitalul social al centrului s-a triplat și în totalitate este privat.
În perioada 2008 – 2011, centrul susținut activ și afectiv de ASFOR, a reprezentat țara noastră în comisia specifică europeană, din care făceau parte specialiști din 16 țări, la elaborarea Standardului european pentru calificarea ,,Operator la recoltarea și toaletarea arborilor forestieri” (Fasonator mecanic).
Centrul nostru, care a avut contribuții substanțiale în elaborarea standardului european, a solicitat consiliului european să fie acreditat și ca Agenția Națională EFESC să fie găzduită de CPPP Roznov. Solicitarea a fost acceptată și începând cu 01 ianuarie 2015, centrul eliberează – în urma unui serios examen – CERTIFICATE EFESC, document recunoscut și singurul acceptat – pe piața muncii europene. Astfel ca persoana deținătoare să poată fi angajată cu drepturi depline în procesul de producție forestier.
Deținerea certificatului înlesnește „libera circulație” a persoanelor, condiție fundamentală privind funcționarea Uniunii Europene.
Până în prezent, centrul a eliberat 1480 certificate, cu precădere concetățenilor noștri care lucrează în exploatările forestiere din Europa.
De serviciile centrului nostru au mai beneficiat persoane din Polonia, din spațiul sârbesc și chiar din Germania.
În momentul de față activitatea centrului este apreciată.
În programele organizate se regăsesc probleme ale agenților economici – în special din exploatările forestiere ce se cer a fi rezolvate.
Ne propunem, ca în foarte scurt timp să organizăm programe mai numeroase de perfecționare.
Cerințele și participarea la dezbateri pe probleme profesionale sunt foarte puține și în consecință nici calitatea acestora nu pot să se ridice la un nivel mulțumitor.
În present, ca o problemă ce vizează atât activitatea centrului, dar mai ales a Agenției Naționale EFESC România, este preocuparea de a se introduce obligativitatea certificărilor europene în exploatările forestiere din țara noastră.
La a 50 -a aniversare, analizând perioada destul de lungă scursă, colectivul de muncă al centrului apreciază pozitiv efortul depus în învingerea greutăților, de care, fără să vrem, am avut parte.
Cumpenele prin care s-a trecut, în ciuda vicisitudinilor vremii, au fost învinse.
Ne dorim ca prin ceea ce facem să fim utili sectorului forestier și viitorul să ne aducă- atât centrului, cât și agenților economici – mulțumiri că existăm și puterea de a învinge greutățile vremurilor.
Sursa: Meridiane Forestiere
