Comorile din lemn ale României, la MNIR: ploscă săsească de la 1859

0
805

Printre obiectele din lemn păstrate în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României se află și o ploscă săsească pictată. Mica butelcuță s-a păstrat foarte bine și are desenate pe ea motive specifice culturii săsești din Transilvania. Interesant este că, pe lângă desene, are și inscripția „Vivat 1859”, dată la care, așa cum se știe, a avut loc Mica Unire (a Țării Românești cu Moldova). Mai mult, cei de la muzeu spun că plosca este semnată chiar de proprietarul ei – Micael Werner.

Plosca se întâlnește în majoritatea zonelor țării și este parte a diferitelor obiceiuri, în special a celui de nuntă. Este o părticică a istoriei noastre, motiv pentru care o și găsim în patrimoniul muzeului.

În Transilvania, de exemplu, chemarea la nuntă se făcea, pe vremuri, cu o lună sau cu două-trei săptămâni înainte de marele eveniment și era un ritual la care participau mirele, mireasa, vornici, flăcăi din partea mirelui și fete din partea miresei. Toți îmbrăcați de sărbătoare, în costume naționale. Ei mergeau prin sat, să invite rude, prieteni sau vecini și aveau diferite obiecte cu ei: toiag împodobit frumos, cu panglică tricoloră sau roșie, un colac mare împodobit de asemenea cu paglică, mărgele sau cu flori din aluat. Băieții aveau în mână o ploscă cu țuică, iar fetele una cu vin.
În Moldova, chemarea la nuntă se făcea de vornici, de miri și socri. Și aici se obisnuia să se meargă cu plosca și, dacă omul urma să vină la nuntă, bea din ploscă.
În Oltenia, chemarea la nuntă se făcea în săptămâna nunții, și tot cu plosca de țuică sau vin. Ca în Moldova, și aici cine bea înseamna că acceptă invitația și urma să vină la nuntă.

Piesa pe care o prezentăm astăzi conține motive specific sașilor, renumiți pentru mobilierul pictat. Sunt predominante motivele florale, iar culorile pe care le utilizau erau brun închis către negru și roșu, dar și verde, albastru sau alb. Pe aceste fonduri erau pictate flori de trandafir, garoafe, lalele, boboci, narcise, frunze, ramuri cu fructe, buchete de flori, ghirlande, dar si elemente geometrice – linii, puncte, dungi, sau inscripții cu numele posesorului și anul de execuție.

Iată descrierea tehnică pe care ne-au furnizat-o specialiștii Muzeului Național de Istorie a României:

Ploscă din lemn, din Transilvania, inscripţionată central, „Vivat 1859”, sub gât, pe o parte, şi  semnată cu numele proprietarului: „Micael Werner”, pe cealaltă parte.

Frontal, cele două feţe sunt decorate cu o friză circulară, cu motive florale, sculptate şi pictate, florile cu roşu iar frunzele verzi, pe un fond mai închis la culoare.

În partea superioară la gât are un manşon din cositor. Dopul lipseşte. Plosca se sprijină pe patru picioare scurte şi late. Este prinsă în legături din curea de piele neagră, încrucişate, având un decor floral, central, din piele.

Tehnica: tăiat, cioplit, scobit, strunjit, incizat, pictat.

Dimensiuni: Înălțime=417mm; Diametru=310mm. Obiectul se află într-o bună stare de conservare.

Nota redacției:

Piesele fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Imaginile în format digital sunt publicate de forestmania.ro în urma unui Acord semnat cu conducerea MNIR. Acordul are scopul de a mediatiza colecția de obiecte din lemn a muzeului și de a contribui la cunoașterea începuturilor prelucrării lemnului în țara noastră.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.