Dacă privim în urmă și ne întrebăm care perioadă a fost printre cele mai nefaste din istoria noastră, cea fanariotă ocupă un loc de frunte. O epocă definită prin corupție, care a sărăcit teribil populația.
Caracterizată de la început prin politici fiscale excesive, epoca fanariotă avea la origini atât de nevoile otomane, cât și ambițiile domnitorilor. Astfel, pentru a satisface nevoile crescânde ale Porții, dar și pentru a-și asigura beneficii personale, domnitorii fanarioți au inițiat politici dure de taxare a populației, adusă rapid în stare de sărăcie lucie. Bandele de arnăuți deveniseră de temut, întrucât ei strângeau birurile tot mai multe și mai apăsătoare.
Documentele istorice arată că se instituiau biruri pe te miri ce: pe numărul de copii, pe fumul de pe horn, pe numărul de căciuli sau numărul de uși și ferestre ale caselor… În acest timp, domnitorii duceau o viață de lux, un exemplu grăitor fiind al lui Nicolae Mavrogheni, care avea o caleașcă personală trasă de cerbi dresați, ale căror coarne fuseseră poleite cu aur…
Un documentar despre acea perioadă, intitulat sugestiv „Blestemul domniilor fanariote”, arată că domnitorii numiți de Poarta Otomană în Țările Române și Moldova veneau înconjurați de o „armată” de rude, prieteni, creditori, care sperau cu toții să se căpătuiască pe spinarea populației băștinașe. Un exemplu: Mihail Șuțu a venit pe tronul Moldovei înconjurat de 80 de rude și 800 de prieteni apropiați. Ia astfel naștere ideea de „camarilă”, o hidră ce se întinde în toate domeniile…
Birurile erau colectate în lăzi din lemn, iar Muzeul Național de Istorie a României păstrează în patrimoniul său o astfel de ladă.
Iată descrierea pe care specialiștii Muzeului ne-au transmis-o:
Casă de bani folosită la strângerea birului, realizată dintr-un trunchi de stejar masiv, nelăcuită, înnegrită de patina timpului.
Este prevăzută cu două bare metalice, fixate pe capac în cuie groase. Barele se fixează în spatele lăzii prin piroane adânci, cu cârlige. În partea din faţă barele au un sistem de închidere prin fixare în cârlige solide ce sunt prinse în corpul lăzii.
Înălțime 420 mm, Lungime 820 mm, Lățime 500 mm.
Material: stejar, fier.
Tehnica: cioplire, îmbinare.
Loc geografic: Țara Românească, epoca fanariotă.
Obiect de sfârșit de secol XVIII – început de secol XIX.
Nota redacției:
Piesele fac parte din patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României. Imaginile în format digital sunt publicate de forestmania.ro în urma unui Acord semnat cu conducerea MNIR. Acordul are scopul de a mediatiza colecția de obiecte din lemn a muzeului și de a contribui la cunoașterea începuturilor prelucrării lemnului în țara noastră.
Cu siguranta ca perioada fanariota nu a fost una dintre cele mai vadit prielnice poporului. Aceasta lada de bani, in plus fata de faptul ca este o piesa istorica, o emblema a acestei epoci, in care coruptia si abuzul domneau absolut, ne tine de urgena vii amintiri, de parca vrem sau nu.