În 2018, când România sărbătorea 100 de ani de la Unirea Principatelor, la Muzeul Cinegetic Posada a fost organizată o expoziție cu totul specială: 100 de ani de silvicultură în România. Expoziția este încă acolo și cuprinde nenumărate obiecte de colecție, multe dintre ele unicat. Mai multe săli sunt dedicate acestei istorii a silviculturii și industriei forestiere de la noi și cu siguranță nu veți găsi nicăieri toate aceste comori adunate într-un singur loc.

Privită în ansamblu și dincolo de obiecte, această expoziție reflectă trei lucruri: pasiune, tradiție, muncă.

Lucrul la pădure nu e ușor. Și acest lucru se vede dacă privești de aproape aceste obiecte și unelte. Sunt grele, sunt dure. O muncă pe care nu o poate face chiar oricine. Iar faptul că pădurile din țara noastră sunt atât de apreciate la nivel european arată că silvicultorii și forestierii și-au făcut și își fac bine treaba.

Ca la orice muzeu, un specialist ne însoțește în această incursiune în istorie. Este Florentina Pitic, despre care am mai scris și în articolul despre partea cinegetică a muzeului.

„În această expoziție sunt prezentate aspectele silviculturii, și anume: amenajamentele silvice și hărțile. Aceste amenajamente sunt documente tehnice aprobate prin ordin al ministrului pentru buna gospodărire a pădurilor. Ele sunt valabile timp de 10 ani și se vor modifica doar în cazul calamităților”, explică, pentru forestmania.ro, muzeograful.

O colecție creată de… toată țara

Ce este interesant e că atunci când s-a pus problema să fie organizată o astfel de expoziție, au fost adunate obiecte din toată țara. A fost o mobilizare generală, spun cei de la muzeu. De la ingineri, pădurari, pensionari sau șefi de ocoale… cu toții au trimis câte ceva. La fel și facultățile de silvicultură sau colegiile silvice. O parte dintre piese sunt donate cu titlu de împrumut.

Ca să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, expoziţia a fost realizată prin iniţiativa Regiei Naţionale a Pădurilor — Romsilva. Asociaţia Administratorilor de Păduri s-a alăturat ideii, împreună cu Federaţia Sindicatelor „Silva”, Societatea „Progresul Silvic”, Facultatea de Silvicultură şi Exploatări Forestiere Braşov, Facultatea de Silvicultură Suceava, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Silvicultură „Marin Drăcea”, Colegiul Silvic „Theodor Pietraru” Brăneşti şi Asociaţia Pensionarilor Silvici din România.

De altfel, la vernisajul expoziției, pe 5 septembrie 2018, au participat Ioan Deneș, ministru al Apelor și Pădurilor de atunci, Ciprian Dragoș Pahonțu, fostul director general al Romsilva, reprezentanți ai Agenției „Moldsilva” din Republica Moldova, silvicultori în activitate sau pensionari, reprezentanți ai sindicatelor din silvicultură, ai mediului academic sau cercetători, membri ai organizațiilor profesionale, precum și reprezentanți ai autorităților locale.

Teodolit, planimetru, busolă topografică… Toate instrumentele de măsurare a suprafețelor sunt aici și vă așteaptă să le admirați!

Clupa forestieră are un loc aparte în expoziție și putem vedea evoluția ei în timp.

„Este un instrument destinat măsurării diametrului unui arbore. Este o riglă gradată, cu două brațe perpendiculare, unul fix și unul mobil”, explică Florentina Pitic.

Sunt, de asemenea, expuse și tipuri de roci și de soluri, dar și o machetă de pepinieră.

Uniformele silvice din anii 80, dar și gamelele folosite de pădurari completează această „lume” verde expusă la muzeu.

Ce este exploatarea forestieră?

O sală a expoziției este dedicată exploatării forestiere.

„Ce înseamnă exploatarea forestieră? Înseamnă doborârea arborilor, curățarea acestora de crengi și pregătirea lor la drum auto sau în depozite pentru a ajunge fie în posesia oamenilor, fie a companiilor de prelucrare a lemnului. Lemnul a fost folosit din cele mai vechi timpuri, chiar și la automobile…”, ne mai spune muzeograful.

Nu puteau lipsi ferăstraiele mecanice, dar nici jugul care era pus la boi pentru scoaterea lemnului.

Țapina, una dintre cele mai vechi unelte din silvicultură, este și ea expusă, deși nu e chiar „piesă de muzeu”, întrucât se mai folosește și azi…

Un produs versatil

Puțini știu că aici putem vedea și unelte pentru rezinaj. Pentru că, se știe, rășina provine din pădure, de la rășinoase. Se curăța scoarța bradului, se punea un bol pentru colectarea rășinei ce era folosită apoi în electrotehnică și numai. Celebrul sacâz! Este atât de versatil… Se mai numește și colofoniu și are multiple întrebuințări: în electronică, la rigidizarea componentelor electrice sau ca dezoxidant la cositorit, la instrumentele muzicale, la tălpile pantofilor de dans, la lacuri, la sigilii etc.

Un echipament important

„Unul dintre cele mai importante echipamente din această industrie este funicularul forestier. De ce este atât de important? Pentru că transportul lemnului se face pe cablu, la o înălțime de la sol de la 5 până la 30 de metri. Și nu mai degradăm solul, nu lăsăm urme adânci, nu stricăm adăpostul animalelor și nu poluăm”.

„Aici avem imagini cu plutele. Plutăritul înseamna transportul lemnului pe ape. Plecau cu familiile și putea dura chiar luni întregi să transporți lemnul”.

Ciocanele de marcat nu puteau lipsi din acest tablou complex al sectorului. Ele există și azi și, din câte se vede, vor mai exista încă ceva timp de-acum încolo. dar o parte importantă a colecției o reprezintă cărțile, cursurile, manualele.

Primul curs de silvicultură al lui Marin Drăcea este unul dintre exponatele prețioase de la Posada. Este păstrat cu grijă, ca o bijuterie, așa cum merită.

Sperăm că v-am convins să mergeți să vedeți expoziția. Cei de la Posada abia vă așteaptă!