De obicei, oamenii lemnului sunt tăcuți. Știu munca la pădure și munca de-acasă. „Socializarea”, statul la vorbă… nu prea le place. Zi de zi în umbra arborilor, s-au învățat cu lumea lor: echipa și familia. Mulți sunt și prea obosiți ca să mai stea la povești.
Dar… sunt și excepții!
O astfel de excepție este Grigore Tomoiagă, un forestier de numai 21 de ani din Caraș-Severin. Vesel, plin de energie, vorbăreț și prietenos, povestește cu mare plăcere despre ce face el, despre echipă, utilaje sau lemn. Are timp seara, când vine de la muncă. Dar, mai ales, are ce povesti!
Grigore – „Goguț”, pentru prieteni – a crescut de mic printre TAF-uri și motoferăstraie. Tatăl său a lucrat la pădure, bunicul la fel. De loc din Maramureș, familia s-a tras spre Caraș când el avea 10 ani.
„Când aveam 2 ani, tata și-a făcut firma lui de exploatare. Pot să spun că m-am născut în acest domeniu, pentru că el lucra tot în pădure și înainte să-și facă firma. Și bunicul la fel. Tata lucra cu caii, apoi au apărut camioanele… În 2016 m-am înscris la liceu la Caransebeș, la clasa de silvicultură”, povestește Grigore pentru forestmania.ro.
Ajuns la liceu, n-avea stare. El trebuia să fie la pădure! Nu îi plăcea altceva. Când era mic, plângea să doarmă la vagon, cu oamenii tatălui său. Era curios tot timpul: ce fac? cum fac? ce mănâncă? cum gătesc? cum se încălzesc? ce lucrează în pădure? Cum doboară arborii? Plângea să-l ia și pe el sus, pe macara. Să îl lase să pună mâna pe ceva… Când a crescut, a început, încet-încet, să ajute. Mare bucurie pe el!
„În 2018, în clasa a X-a, am început mai serios. Eram deja mare! În 2020 am terminat liceul. Nici nu știu când a trecut timpul și mă mir și eu de câte am putut face până acum! Am fost mereu implicat 100%. Pentru că mi-a plăcut munca la pădure, mi-a plăcut să lucrez. Am dat examen de permis pentru C și E. Când am dat înapoi cu remorca, instructorul și-a pus mâinile în cap! A spus că nici el nu conduce așa bine. Sunt șoferi bătrâni care se uită la mine și nu le vine să creadă! Iar cu macaraua… sunt artist!”, spune, mândru, Grigore.
Au în firmă trei TAF-uri, un camion cu remorcă și încă ceva deosebit: un camion Tatra de prin anii ’70. „Eu lucrez zilnic cu ea. E de-o seamă cu tata. Nu prea mai vezi așa ceva. Duce și 18 metri cubi. Cred că e un fel de piesă de muzeu, dar încă merge foarte bine!”, ne explică Grigore.
Echipa lui e formată din trei tineri. Un maramureșean și doi din Caraș. Grigore are propria lui firmă de exploatare din 2021 și cei trei îi sunt un fel de subalterni. Un fel…
„Nu-s șef, că-s printre ei. Muncesc cu ei. Au 19, 20 de ani, sunt dornici de lucru. Oameni de bază. Pe stradă dacă ne vezi poate nu dai doi bani pe noi, dar suntem oameni ca lumea! Eu unul mă mândresc cu ei. Am crescut împreună, ne-am învățat unul pe altul. Azi lumea nu prea mai crede în muncă… Toți vor bani fără să lucreze. Sau se duc câteva luni afară, muncesc și vin cu 3 -4 mii de euro, apoi stau degeaba câteva luni și iar se duc… Mai e o altă problemă, că următoarea generație nici să nu audă de vagoane! Plus că sunt mulți care nici de pădure nu vor să audă, darămite de vagon!”
„Niciodată nu aș pleca din țară. Avem o țară frumoasă. Dar trebuie dat din mâini! Se trăiește bine și în România, dacă muncești! Nimic nu pică din cer. Eu lucrez pentru mine și asta mă motivează. Sunt foarte mândru de ceea ce fac”, ne mai spune Grigore.
„Sunt și eu conștient că multă lume critică acest sector. Dar pădurea e o resursă regenerabilă. Trebuie îngrijită, poți face și exploatare ca la carte, cum trebuie. Ce-i drept, mai sunt și chestii urâte în unele locuri. Dar vor dispărea, încet-încet. De când sunt eu aici în zonă, nu văd să-și fi bătut cineva joc de pădure. Nu am văzut să fie probleme”, spune tânărul forestier.
Pe lângă activitatea de exploatare, el și familia sa fac și prelucrare primară. Sigur că și-ar dori alte utilaje, dar… mai e până acolo. O să le facă, muncind.
„Eu fac avize, sortez, debitez. Fac cam tot. Numai cheresteaua n-o încarc, că nu am timp. Ce e sub 24 de centimetri și nu intră la banzic dăm la fabricile de plăci.
Nu avem tehnologie să facem finite. Aș face, ca să nu-mi mai pară rău de lemn… Adică aș prelucra tot, dar n-am cum. Deocamdată. Visez să am un forwarder. E alt nivel. Deși nu peste tot se poate lucra cu el. Uneori și cu TAF-ul te descurci greu. Pentru că nu avem infrastructură…”.
Tatăl lui Grigore e încă „șeful cel mare”. El decide ce se cumpără la licitație, el decide dacă fac o prestare sau nu.
„Am vrut să preiau cât mai multe din activități. Că sunt multe! De la piese, la alimente… Mai fac și pe psihologul cu oamenii! Am vrut să îl las pe tata să fie mai liniștit, că a avut viață grea. Condițiile de muncă din pădure nu sunt pentru oricine. Sunt foarte grele. E umezeală, e insolație, ploaie, ger… sunt toate. Pădurea nu e ușoară. M-am zbătut și eu, dar am avut noroc mereu de oameni buni, care m-au ajutat și de la care am învățat. Și toată viața o să-i mulțumesc lui tata că a avut încredere în mine!”
Grigore mai are un frate. Părinții au vrut ca unul dintre copii să aibă o altfel de viață. Astfel încât fratele este student la Cluj, la IT. Grigore spune însă că îl așteaptă să se alăture firmei familiei. „O să vină și el… O să se ocupe de depozit. Mai mare bază ca în fratele tău nu există!”
Pentru că e pasionat de ceea ce face, munca nu i se pare grea. Se duce cu plăcere la pădure, la sortat, conduce orice, oriunde. Distracția lui nu e la club, e în parchet! Nu bea, nu fumează, nu stă pe calculator.
„Viciul meu e munca, dacă pot să spun așa. La fel și băieții cu care lucrez. Prieteni… îi pot număra pe degete, pentru că m-am ferit de anturaje negative și mi-am văzut de calea mea. De-aia am puțini și buni. N-am fost în viața mea într-un club. În weekend mă odihnesc pentru următoarea săptămână, să fiu în formă.
Mai sunt oameni care îmi spun că muncesc prea mult, că sunt prea tânăr pentru o astfel de muncă și că la tinerețe trebuie să te distrezi, etc… Dar eu mereu am mers pe ideea că acum e timpul pentru efort, când ești tânăr, nu pe când încep sa te doară oasele. Acum poți să te pui să muți munții… Iar distracția mi-o găsesc tot prin păduri. Sunt pasionat de atv-uri și când am timp fac câte o ieșire, uneori în grup dar și singur. Așa mă distrez eu…”
