Mulți români lucrează în sectorul forestier european, alții își doresc să plece cât mai repede. Ce fac ei acolo? Cum se lucrează, față de România? Cum sunt „străinii”?

Nu generalizăm, ci luăm un caz din Germania. Am stat de vorbă cu un inginer silvic absolvent al Facultății de Silvicultură și Exploatări forestiere Brașov și am aflat o mulțime de detalii. Este o tânără, de fapt. Am mai scris despre ea: Alexandra Staicu. Din septembrie e angajată la o companie care lucrează cu mulți români și al cărei patron neamț e inginer silvic, cu facultate făcută în Elveția.

„Lucrez din septembrie în sistemul silvic din Germania și am observat diferențe majore față de cum se lucrează la noi în țară.

Aș vrea să încep cu dezavantajele, pentru că, spre surprinderea tuturor, ele există.

În primul rând, depărtarea de casă și de cei dragi, care pe zi ce trece îți face viața mai grea acolo, tot timpul fiind cu gândul la cei de acasă. De multe ori te mai lovești și de situații în care ești marginalizat doar pentru că ești român și, oricât de bine ți-ai face treaba, nu vei fi niciodată la nivelul unui coleg de cetățenie germană. Eu personal consider că e greu să te acomodezi, limba fiind principalul factor care îți pune piedici, fiind destul de grea.

În sistemul silvic de acolo se lucrează după targete (obiective) care de multe ori nu pot fi îndeplinite, pentru că natura te ia prin surprindere și situațiile sunt diferite de cele mai multe ori, iar ei confundă munca din industrie cu cea din pădure, care e total diferită. Condițiile de mediu de multe ori pun piedici, munca fiind mult mai grea decât pare”, povestește Alexandra pentru forestmania.ro.

Ce-i drept, ea nu a lucrat în sectorul forestier românesc: își căuta de lucru atunci când a venit oferta de a pleca în Germania. Dar știa ce presupune munca la pădure în România, din timpul practicii. A văzut cum se lucrează și în Romsilva, și la operatori privați.

Patronul german al firmei unde s-a angajat Alexandra a început de jos. Când a decis să înceapă o afacere pe cont propriu în sectorul forestier, și-a pus casa la dispoziție pentru a caza muncitori și el s-a mutat într-o locuință închiriată, mai mică. Scădea astfel din costurile de zi cu zi ale lucrătorilor. Rețeta a păstrat-o și azi, doar că în ultimii ani numărul caselor a crescut. Ale lui, dar și închiriate pe termen lung din piață. Are contracte în mai multe zone din Germania și are nevoie să cazeze muncitorii. Sunt case normale, în oraș. Nu containere.

Ziua de lucru nu începe cu ședințe. Fiecare se duce să își ia echipamentele și pleacă în treaba lui.

Alexandra e acum singura femeie din echipă. Nu că ar exista vreo diferență. La nemți nu se pune… Dacă ai venit la muncă în pădure, înseamnă că știai la ce vii, deci muncești cot la cot cu colegii.

Și încă ceva. Dacă ești inginer, nu înseamnă că ești automat „șef”, dai ordine sau completezi hârtii.

„Aici inginerul trebuie să știe și să facă absolut toate muncile. Și, în același timp, să și răspundă și să facă acte. Să țină legătura cu pădurarii… La început a fost foarte greu pentru mine. Este o firmă privată și pe primul loc e profitul. Fiecare om trebuie să aducă firmei profit. E foarte multă muncă fizică. A trebuit să muncesc peste program, ca să duc la capăt tot ce aveam de făcut. Ești, dacă vreți, un fel de inginer-manager.

 Acum, când reluăm activitatea, avem de plantat aproape 2,5 milioane de fire, ceea ce necesita multă organizare și multe cunoștințe despre specii.

În Germania cei de la ocol nu sunt ca în România. Ei merg pe teren și stau la birou. Nu cunosc denumirile în latină ale speciilor, ca ai noștri. Nu sunt atât de bine pregătiți. Vin și spun că avem de plantat stejar pedunculat. Dar terenul e plin de apă. Tu trebuie să îi explici că nu poți planta stejar, ci o altă specie, care se potrivește pe soluri umede.  Ei apreciază foarte mult că le spui, dar niciodată nu o să te considere egalul lor. Ei sunt educați să se considere cei mai buni în ceea ce fac. Chiar dacă tu poate ești mai pregătit ca ei”.

Există și multe avantaje, tocmai de aceea sunt atât de multi români plecați din țară.

„Primul avantaj este remunerația, care este pe măsura muncii depuse. E urmată de echipamentul de muncă pe care fiecare angajat îl primește, dar și diverse unelte care să îți ușureze munca. Folosirea tehnologiei pentru a crea un sistem organizat și simplu și, cel mai important, siguranța la locul de muncă sunt prioritare. Fiecare angajat are propria trusă medicală și lucrează cu echipament adecvat muncii sale (de exemplu cască cu vizieră și antifoane, bocanci cu protecție metalică, pantaloni de drujbă, mănuși etc)”.

Pentru fiecare român care a lucrat în sistemul silvic românesc, indiferent de poziție (drujbist, pădurar etc), Germania este o provocare. Te resetezi, cumva: uiți ce știai și intri într-un sistem în care „merge și-așa” nu există. Munca la pădure e ca la corporație: sunt reguli, sunt standarde, sunt obiective.

„Trebuie să înveți să folosești un smartphone la locul de muncă, să deschizi o hartă și să te orientezi, să localizezi punctele de salvare cele mai apropiate, să trimiți locația în care te afli pentru eventuale probleme și să știi să lucrezi în Excell la un nivel minim pentru a-ți monitoriza munca zilnic”, ne explică Alexandra.

„Ei absolut tot ce fac văd ca o afacere, apreciind în același timp și toate beneficiile pădurii (aer curat și loc de drumeții). Aici toți știu că pădurea e sursă de profit. Indiferent ce se spune în media sau pe rețelele sociale. Nu are nicio legătură cu realitatea.

În pădurile din Germania se plimbă mulți oameni. Și credeți-mă că sunt păduri care arată ca după război. Se lucrează mult cu harvestere. Și cei care se plimbă nu sunt deranjați. Ne întreabă ce facem, de ce tăiem. Le explicăm, le spunem că după asta vom planta alți arbori, ne zâmbesc, spun „Foarte bine” și își văd de drum. Nu țipă nimeni, nu e nimeni supărat. Ce se arată în media eu nu am văzut în realitate în vreo pădure. Pentru că sectorul forestier din Germania este exact ca orice alt sector economic. Nu e loc aici de nicio emoție. Doar cifre”.

„Fiecărui angajat îi este explicat de ce trebuie să facă o anumită muncă într-un mod cât mai calitativ și de ce rezultatul muncii sale joaca un rol important pentru el și pentru viitor, de exemplu plantatul și protecția plantelor, care în viitor vor reprezenta noua pădure pe care tot noi o vom gestiona și ne va aduce venituri”. 

„Orice s-ar spune, la noi se face o silvicultură mult mai curată, se lucrează mult mai îngrijit în parchete. La noi pădurea se regenerează natural mult, ei merg pe plantări”.

Și iată și o concluzie. Nu e cea mai grozavă, dar s-ar putea prelua și la noi câte ceva…

„Cred că în sistemul silvic din România mulți dintre angajați sunt în urmă din aceste puncte de vedere și nu din vina lor, ci din cauza conducerii care nu implementează sisteme tehnologice care să ușureze munca și să ducă angajații la un alt nivel, să îi facă mai responsabili și să-i provoace să țină pasul cu tehnologia, dar și să înțeleagă cu adevărat de ce e important să lucreze în acest domeniu”.