Cabanele și restaurantele tradiționale românești din zona de munte își împodobesc terasele și interioarele cu lucrări din lemn sculptat. O parte dintre aceste lucrări vin din Valea Doftanei, Prahova, și ies din mâinile unui tânăr sculptor, Gabriel Cernat. El are însă un ucenic de nădejde: pe Roxana, soția lui!
Este singura femeie din țară din grupul celor 13 meseriași care se ocupă de carving. O pasiune care în alte țări are o lungă tradiție și a devenit de mult un job de zi cu zi. La noi e încă la început, dar suntem pe drumul cel bun!
Nunți și evenimente
Roxana s-a ocupat mereu de lucruri frumoase, specifice femeilor: flori, nunți, evenimente. Avea o firmă de organizat astfel de momente speciale și se potrivea de minune între aranjamente florale, rochii de mireasă și mese așezate cu gust. Cum pandemia a sistat tot, afacerea ei a avut de suferit. Așa că își lua cafeaua și stătea în atelierul soțului ei, Gaby, care lucra cu motoferăstrăul. Azi așa, mâine așa…
„El îmi spunea mereu să învăț și eu, să lucrăm amândoi. Dar mi-era frică. Nu știam nici să pornesc o drujbă, aveam ideea asta că mă tai, că e periculos. Acum un an, de 8 martie, mi-a făcut cadou un motoferăstrău electric. Cu el am reușit să-mi depășesc frica”, povestește Roxana pentru forestmania.ro.
Și a început să lucreze, încet-încet.
„Acum deja lucrez cu drujbe pe benzină. Este o diferență foarte mare! Cu cea electrică nu ai putere. Am început cu piese mici. Tablouri, platouri. Cu ajutor din partea lui Gaby, am tot învățat. Și încă învăț. Mereu e ceva nou. Cred mult în principiul că omul cât trăiește învață”, ne mai spune Roxana.
Adaos de autenticitate românească
E greu să faci cu motoferăstrăul bot și urechi de urs… Sau aripi de cocoș de munte. Dar Roxana are cel puțin trei atu-uri: simț estetic, putere de muncă și dorința de a reuși.
„Avem multe comenzi, pentru că ceea ce facem noi reprezintă România. Pe de o parte, lemnul, pe de alta fauna țării. Toți ne mândrim cu cerbul carpatin, cocoșul de munte sau cu ursul. Mă rog, ursul a devenit cam problematic în ultimii ani, că s-au înmulțit, dar ideea e că este un animal-simbol.
Facem stâlpi, sculpturi pentru foișoare, pentru mese, scaune, orice dorește clientul. Nu oricine își permite astfel de lucrări, pentru că nu sunt ieftine. Și nici nu poți spune că e ceva necesar. Adică e o formă de artă, iar arta e pe ultimul loc, de multe ori, la capitolul investiții.
Noi avem acea flexibilitate, să spun așa, de a lucra pentru toată lumea, pentru toate buzunarele, pe românește.
Avem lucrări foarte frumoase în portofoliu. Și nu o spun ca să mă laud, dar cred că și datorită lor a crescut atractivitatea locului respectiv, deci și numărul de clienți. Este pur și simplu un adaos de frumusețe, de specific local și de autenticitate românească.
Când intri într-o cabană și simți mirosul de brad sau de molid, este ceva extraordinar. Sau când te bucuri de un moment de relaxare la o terasă și stai la o masă zdravănă din lemn masiv care mai are și un model tradițional…și vezi în jur diverse piese din lemn sculptat… E altceva!”, consideră Roxana.
Experiență specială
Gaby și Roxana au participat chiar și la show-ul „Românii au talent”. Ce promovare a carving-ului! Telespectatorii au putut vedea în direct ce se poate face dintr-un mic buștean care poate ar fi ajuns la foc. Au fost impresionați.
„Noi avem mulți urmăritori pe rețelele sociale. La acest show a fost o experiență specială, numai că e foarte greu să faci în câteva minute o piesă pentru care ai nevoie de câteva zile. Nu am mers mai departe pentru că pur și simplu e nevoie de timp. Dar ca experiență pot spune că a fost ceva interesant. Plus că am promovat acest tip de artă și aceste echipamente care de regulă nu sunt foarte bine văzute”.
Pentru că nici ei nu pot spune că sunt scutiți de critici…
„Avem și noi haterii noștri, bineînțeles. Că de ce stricăm pădurea? Că de ce tăiem lemnul? Numai că nimeni nu strică nimic… Pădurea este regenerabilă. Iar noi lucrăm cu lemn de la gatere, luăm acei bușteni care merg la lemnul de foc, nu la cherestea. Ne place să spunem că îi dăm o nouă viață”, explică Roxana.
Colecție de drujbe. Și șapte cai
Cei doi soți au împreună un număr impresionant de motoferăstraie, adică nu mai puțin de 17. Roxana are câteva ale ei și vrea să își mai cumpere una.
„Deocamdată, lucrez cu 3 drujbe ale mele. Lucrez și cu cea electrică, pentru că are vârful subțire și e bună la detalii. Pentru degroșări am una pe benzină, cu lamă de 40. Avem toate mărimile, chiar și de 1,20 metri. Accesoriile nu sunt ieftine, unele se găsesc foarte greu, spre deloc. Există o lamă specială pentru carving care nici nu se mai găsește în România. Avea la un moment dat un distribuitor din Satu Mare, dar nu mai are, pentru că nu se vindeau și nu voia să stea cu ele pe stoc, în condițiile în care una costa în jur de 500 – 600 de lei. Nu suntem totuși foarte mulți în acest domeniu”, subliniază ea.
Pe lângă motoferăstraie, cei doi soți mai au o pasiune: caii. Au în acest moment șapte.
„Suntem iubitori de cai, pur și simplu. Așa cum unii iubesc câinii sau pisicile. Sigur că un cal e mai greu și mai costisitor de întreținut, dar ne plac. Avem trei speciali, culoarea Izabel, frumoși și blânzi, care îi atrag pe mulți la noi, să-i vadă și să-i mângâie.
Mai ales copii, adolescenți. Calul este un animal nobil și fascinant și sper să convingem cât mai mulți oameni de acest lucru”.
