Decanul Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, prof. univ. dr. Alexandru Lucian Curtu, i-a felicitat, la Cursul festiv din 3 mai, pe cei patru absolvenți desemnați șefi de promoție. Aceștia sunt Cristina Alexandra Gherghe (Măsurători Terestre și Cadastru), Ștefan Cătălin Apostu (Cinegetică), Buștihan Cătălin (Exploatări forestiere) și Andrei Avasiloaie (Silvicultură). Atmosfera a fost emoționantă pentru prietenii și familiile absolvenților, în Aula Universității fiind prezenți totodată și specialiști din sectorul silvic și forestier, profesori, autorități.

Cătălin Apostu este șeful de promoție de la Cinegetică. Originar din Vrancea, el a absolvit Colegiul Național „Unirea” din Focșani, profilul științe sociale.

„Toți din familia mea au fost vânători, de la străbunicul, la bunicul și apoi tata. Era clar că și eu am pasiunea asta în sânge și voi duce mai departe tradiția familiei, chiar dacă ar fi să o fac gratis! Am ales să o fac la un nivel ridicat de pregătire, motiv pentru care facultatea de la Brașov a fost singura opțiune”, povestește, pentru forestmania.ro, Cătălin.

Părinții lui lucrează în agricultură și terenurile sunt aproape de pădure. Astfel că, în ultimii ani de liceu, venea cu ei până la câmp, după care o lua spre desișul pădurii, „în cercetare”.

„Am avut multe ieșiri la vânătoare cu tatăl meu. Mergeam zeci de kilometri și ajungeam acasă frânt de oboseală, dar fericit. Așa mi-am dat seama că asta e ceva ce vreau să fac toată viața. La facultate am avut norocul de a cunoaște oameni cu aceeași pasiune, de la care am acumulat, prin teorie și practică, o mulțime de informații care mă vor ajuta foarte mult pe viitor”, ne spune Cătălin.

Ce urmează?

El vrea să facă programul de studii de masterat Managementul Ecosistemelor Forestiere din cadrul Facultății de Silvicultură și Exploatări forestiere din Brașov, apoi are de gând să facă și doctoratul, cel mai probabil pe monitorizarea speciilor de interes cinegetic. Între timp, spune el, o să-și caute un loc de muncă în domeniu, cel mai probabil în cadrul unei asociații de vânătoare.

„Lipsește interesul pentru cunoaștere”

Vânătorii sunt judecați nu doar aspru, ci și greșit de opinia publică…  Puțini au pregătirea și răbdarea să înțeleagă această breaslă.

„Este un domeniu mai mult criticat decât studiat de majoritatea oamenilor. Cu siguranță, chiar și un singur curs legat de managementul cinegetic, spre exemplu, poate schimba părerea unui număr mare de persoane, dar… lipsește interesul pentru cunoaștere.

Cât despre activitatea de vânătoare, trebuie spus clar că există o diferență uriașă între un vânător și un braconier, pentru că mulți fac o asociere complet nedreaptă și eronată. Sunt aspecte legate de etica vânătorească, de vânătoare responsabilă, refugii pentru vânat, perioadă de vânătoare, cotă de recoltă, efectiv optim, hrană complementară pentru speciile de vânat, reglarea raportului între consumatori și multe altele, necunoscute de cei ce fac această imensă confuzie. Majoritatea celor care sunt împotriva acestei activități cu siguranță nu au avut de-a face cu pagubele produse de fauna de interes cinegetic, pagube ce sunt astăzi din ce în ce mai greu de evitat în unele cazuri, gestionarul fiind limitat de condițiile legii”.

„Așa-ziși iubitori de natură”…

Cătălin e fascinat de faună. Îi place să observe evoluția speciilor și numai el știe câți baloți de fân, apă, fructe și chiar cereale a cărat în spate pentru animale.

„Este un domeniu în care ai pasiune și cam atât, că mari câștiguri nu sunt. E multă muncă, multă dedicare pe care evident că nu le vede nimeni.

Sunt foarte multe restricții cauzate de așa-zișii iubitori de natură. Cei care se opun vânătorii spunând că iubesc natura, mint. Pentru că nu ai cum să iubești natura fără să te asiguri de echilibru și de calitatea genetică a speciilor.

În cazul ursului avem cel mai bun exemplu. Scade calitativ, constatăm un regres al speciei. Și nu este bine. Pentru că numărul mare de exemplare nu reflectă automat o bună dezvoltare a speciei. Protecția nu trebuie asociată cu interzicerea recoltei, ci cu aplicarea unor măsuri manageriale care să permită menținerea calității populațiilor”, ne explică tânărul.

Un domeniu afectat economic și ecologic

Cătălin speră ca peste câțiva ani să gestioneze un fond de vânătoare, ori să lucreze într-o asociație de profil. Chiar dacă e conștient că în acest moment nu e o perspectivă prea plăcută.

„Noi ca țară am putea beneficia de pe urma vânătorii. Dar se întâmplă exact opusul. Din 2016 veniturile au scăzut mult. Specia urs aduce doar cheltuieli, fie reprezentate de hrană, fie de despăgubiri pentru pagubele produse. În același timp, legislația te îngrădește… Astfel încât acest domeniu e afectat atât economic și ecologic, cât și la nivel de percepție publică.

Dar, sper ca breasla vânătorilor să își recâștige respectul meritat. Va veni și acel moment. Eu și colegii mei vom mediatiza cât putem importanța muncii noastre”.