Continuăm serialul despre cele cinci eleve de la Colegiul Silvic „Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, ce vor reprezenta liceul la Campionatul European al Tinerilor Silvicultori – European Championship in Forestry Skills. E pentru prima dată în România când din lot vor face parte și fete. Până acum s-a considerat că una dintre probe, mânuirea motofierăstrăului, ar fi destinată doar băieților. Dar Diana, Petronela, Iuliana, Ana și Ioana nu sunt genul de „mironosițe”: toate au crescut în gospodării și fac o mulțime de treburi pe lângă casă.

„Drujba” e floare la ureche pe lângă greblătoare sau îngrijitul animalelor!  Astăzi vă spunem povestea Iulianei, din comuna Izvoarele Sucevei.

Situată în extremitatea nordică a României, la frontiera cu Ucraina, Izvoarele Sucevei e o comună cu aproximativ 2.000 de locuitori ce trăiesc în plin domeniu carpatic. Are trei sate – Bobeica, Brodina și Izvoarele Sucevei (reședința) și e caracterizată printr-un grad mare de risipire a gospodăriilor. De altfel, acestea urcă până la mai bine de 1.300 de metri. Printre ocupațiile de bază sunt exploatarea și industrializarea lemnului și creșterea animalelor. Mai este și îndeletnicirea sezonieră de colectare a fructelor de pădure: afine, zmeură, ciuperci. Un loc frumos. Din Brodina este originar – merită amintit – și cel mai bun fasonator mecanic din Direcția Silvică Suceava, Vasile Cotos.

Iuliana noastră e din Bobeica.

A vrut să facă liceul silvic pentru că s-a născut într-o zonă cu păduri și lemn. Era ceva firesc pentru ea să aibă măcar atestat de tehnician silvic, dacă nu diplomă de inginer. „Aș vrea să fac facultatea de silvicultură dar… ce-o da Domnul!”, spune ea. Chiar dacă e clasa a XI-a, decizia de a merge la facultate nu pare chiar simplă…

Dar Iuliana are multe alte competențe. Copil crescut la munte, e învățată cu greul. Nici nu i se mai pare nimic greu. Își ajută mult părinții și știe să facă o mulțime de lucruri.

Sunt în familie patru copii. Fratele ei cel mare e plecat din țară, așa că Iuliana i-a luat „locul”.

Chiar dacă pare greu de crezut, una dintre atribuțiile ei e să își ajute tatăl la câmp, să fărâme, cu calul, gunoiul de grajd carat astă iarnă. Ea mână calul. Sau urcă fânul în pătul. Sau tunde pomii. Sau are grijă de animale.

„Cel mai mult îmi plac caii”, spune ea.

Nu se mai teme de ei, acum.

„Am avut un incident cu unul din cai, m-am prins de coada lui și m-a lovit cu copita în cap. Mi-au pus șapte copci”, își amintește Iuliana. După care spune, cu umor: „Încă trăiesc!”.

A depășit momentul, că doar nu era să țină supărare pe cal, mai ales că era vina ei. Acum e tare atașată de ei. „Viața te lovește, dar Dumnezeu știe ce e cel mai bine pentru tine” – e unul dntre citatele ei preferate.

Am întrebat-o cum e viața în sat. „Mie îmi place. Și pentru mine e o viață ușoară, că așa m-am obișnuit. Oamenii de aici trebuie să crească animale, nu au ce face, nu au alte venituri. Când crești la munte, te obișnuiești cu munca grea”, ne explică.

Muncă grea e și la pregătirea pentru concursul ce va fi găzduit de liceu. Tineri din 24 de țări vor veni în Bucovina între 20 și 24 mai pentru a se întrece în cunoștințe teoretice și practice din domeniul silvic. Iuliana și colegii ei au profesori care se ocupă de ei temeinic.

„Cu drujba lucrez și acasă. Și cu toporul, că doar sparg lemnele pentru foc. Nu e grea. Eu mânuiesc și greblătoarea, și cositoarea”, spune Iuliana, ca și cum ar fi ceva cât se poate de normal pentru o tânără de 17 ani din anul 2024…

Dar pentru toate e ceva „normal” munca în gospodărie. Toate știu să gătească, toate respectă rânduielile locului în care s-au născut și își ascultă părinții. Iar dacă e să se uite ceva mai departe, au un model în față – pe doamna Alina Cuciurean, managerul Colegiului.

Și încă ceva, toate au emoții când vine vorba de concurs. Dar au și încredere în ele. Exact cum spune Iuliana: „Sunt ferm convinsă ca vom fi în stare să ne concentrăm pe ceea ce avem de făcut. O să ne depășim emoțiile pentru a reprezenta Bucovina așa cum trebuie!”

Am scris despre Diana AICI și despre Petronela AICI.