Felinare în Finlanda, balansoare în Danemarca, mese și scaune de grădină în Germania, porți de biserici, bănci, mobilier pentru castele… și lista poate continua. Toate acestea și multe altele sunt „bucăți” de lemn românesc plecate dintr-o făbricuță din Sfântu Gheorghe, Covasna. Sunt 43 de ani de când patronul firmei, Bagoly Miklós, e „lemnar”. Și pur și simplu nu se poate opri din muncă, deși e de ceva timp la pensie. Este azi unul dintre puținii oameni care au atâta vechime în aceeași meserie.

Nu există om de afaceri din Covasna care să nu-l cunoască pe Bagoly Miklós. A fost dintotdeauna un promotor al sectorului economic din județ, fie că vorbim despre lemn, alimentație, textile sau turism. A condus aproape de la înființare Asociația Întreprinderilor Mici și Mijlocii Covasna și apoi a dezvoltat-o pe domenii. Știe de unde a plecat fiecare antreprenor și unde a ajuns. Care a crescut, care a tras obloanele. Pentru fiecare a avut mereu o idee, un sfat, o vorbă bună. Departe de a fi „omul cu mapa”, muncește la propria firmă de 31 de ani.

„Am pornit afacerea în 1992, cu un circular și un abrig. Toți banii i-am reinvestit. Am început cu mobilier de grădină, cu doi angajați. Încet-încet am ajuns să am o hală de 1.000 de metri pătrați cu 50 de angajați”, povestește Bagoly Miklós pentru forestmamia.ro.

După liceu, a vrut să studieze Prelucrarea lemnului. Dar nu a reușit din prima. Așa că a lucrat un an la Tractorul, apoi a intrat la Brașov, la Facultatea de Industrializarea lemnului.

Mobilier ecologic

Unul dintre cele mai interesante parteneriate le-a avut cu o firmă din Germania, care voia să producă așa-numitul mobilier ecologic.

„Ei voiau să elimine lemnul de tec din producția de mobilier de grădină, fiind o specie din pădurile tropicale. Aceste păduri sunt considerate plămânii planetei… Căutau așadar lemn de salcâm. Între timp, ne-am dat seama că salcâmul e și superior tec-ului, pentru că rezistă mai bine afară. Numai că e cam dificil de prelucrat. E un lemn destul de dur, cu un conținut mare de siliciu și din acest motiv sculele sunt puse la grea încercare. Între timp, însă, s-a dezvoltat și industria metalurgică, sculele au devenit mai performante și poți prelucra. Trebuie avut grijă la prelucrare, că salcâmul crapă foarte ușor!”, atrage atenția Bagoly.

Ce însemna însă pentru nemți mobilier ecologic? Nu doar că era făcut din lemn care nu provenea din păduri tropicale, ci erau atenți și la uleiuri…

„Ei aveau niște solicitări speciale. De exemplu, nu aveam voie să folosim feronerie și niciun fel de chimicale. Singurul acceptat a fost adezivul. Am fost la un curs la Hamburg, unde ni s-a spus să folosim un anumit tip de ulei de in, care conținea un extract special de la niște plante și care era fabricat la Munchen. Îl recomandau pentru că oprea răspândirea ciupercilor pe mobilier”.

Balansoare pentru Elveția și Danemarca

În fabrica lui Bagoly se lucrează acum la un nou set de balansoare pentru Danemarca. De-a lungul timpului au trimis și în Germania, și în Elveția acest model.

„Este un produs studiat, cu formă ergonomică. Foarte performant. Este gândit pentru relaxare, pentru recuperarea forțelor fizice. Am produs chiar și pentru azile de bătrâni, unde era însă eliminată funcția de balansoar și era accentul pus pe forma ergonomică. Firma daneză cu care avem acest contract are magazine unde comercializează diferite obiecte din lemn de salcâm, printre care și mobilier”.

Este interesant că fabrica utilizează și lemn care provine de la diferite dezmembrări de case. De ce nu?, spune Bagoly. E încă bun! De exemplu, au avut o comandă pentru mobilierul unei clădiri istorice și au primit lemnul salvat de constructori din restaurarea clădirii respective. Ce lucrare!

De când s-a pensionat, Bagoly a redus activitatea fimei. Lucrează acum „din inerție”, după cum spune, ca să nu stea degeaba… Are câțiva angajați și vine zi de zi în ateliere, ca să simtă mirosul lemnului. Cel mai probabil, are o dependență…

O asociație pentru firmele mici

Dar se ocupat și de altceva, nu doar de fabrică.

În 1997, oamenii de afaceri din Odorheiu Secuiesc, Harghita, și-au făcut o Asociație a Întreprinderilor Mici și Mijlocii. Bagoly și-a spus că nu e o idee rea.

„După ei, am făcut și noi. Fără lipsă de modestie, însă, i-am depășit, ca activitate și acum suntem mult mai prezenți în piață decât ei. Scopul a fost să găsim modalități de a veni în întâmpinarea problemelor cu care se confruntă micile firme. Am accesat fonduri europene, derulăm proiecte. La început, am adunat toate firmele, indiferent de specificul activității. Între timp, prin 2006, alături de prietenul meu Vajda Lajos, care e directorul executiv al Asociației, am decis să facem o reorganizare. Am zis că mai bine lucrăm pe domenii de activitate. Așa a apărut Asociația Lemnarilor, apoi a prelucrătorilor de textile, a tipografilor, a firmelor din industria alimentară etc. În 2009, am mai făcut un pas și am intrat în etapa clusterelor. O metodă modernă de conclucrare între firme.

Primul cluster din industria lemnului din România s-a făcut aici, la Sfântu Gheorghe, în 2010. Vorbim despre Pro Wood, devenit un model pentru celelalte. Avem și un cluster pentru energii regenerabile – Green Energy Cluster. Și se zice, pe bună dreptate, că aici, la Sfântu Gheorghe, este „leagănul clusterizării din România”.

Posibilități de a dezvolta economia

Ce face un cluster? Caută și aplică pentru proiecte dedicate membrilor, prin care îi ajută cu finanțări. Îi anunță dacă pe piața externă se caută produsele lor. Organizează evenimente, cursuri, conferințe. Îi ține la curent cu noutățile. Adică o serie de servicii foarte faine.

„Clusterizarea nu prea este ajutată, din păcate, de stat. Pentru că sunt clustere active, care ar trebui sprijinite și din fonduri guvernamentale. Cum recunoști un cluster activ? Foarte ușor. Există un sistem european de monitorizare a cluseterelor, care acordă medalii de bronz, de argint și de aur și aceste medalii, odată acordate, sunt evaluate din doi în doi ani. Pro Wood, de exemplu, are medalie de aur. Mai avem câteva cu argint și unul de bronz. Deci recunoscute pe plan european. Ar fi ideal dacă statul ar ajuta prin câteva măsuri, cum ar fi susținerea angajării unui manager, a unui post de asistent manager, a unui sediu”, ne mai spune Bagoly.

Utilaje clasice

Revenind la făbricuță, nu vedem în ea utilaje noi.

„Avem scule clasice din industria lemnului – agregate de rindeluit, circulare, freze, banzic, mașini de șlefuit… La un moment dat, a apărut o ocazie, prin 2005, când o firmă din Germania și-a oprit activitatea și am cumpărat toate utilajele lor”.

Produsele care pleacă de aici sunt foarte apreciate. Le vedem în hoteluri de lux, în crame, restaurante sau spa-uri de la noi. De cele care pleacă la export se bucură străinii, care le folosesc cu încredere.

Bagoly Miklós are în telefon o întreagă arhivă de fotografii, grupate: fiecare album înseamnă un client și produsele lucrate pentru el. Se uită cu drag la ele și revede munca, finisajele, încărcarea în TIR. Fiecare etapă. I se citește pe față „mândria de meseriaș”.

L-am întrebat care e esența sa favorită și a răspuns fără să stea pe gânduri: larice, frasin, salcâm. Lemnar de-o viață…