Pe 16 august 2022, Vasile Alexandru Peter, șeful de promoție al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere Brașov, intra în sediul Gărzii Forestiere Cluj, în prima lui zi de lucru după absolvire. Trecuse de un examen greu ca să lucreze aici, mai greu decât și-ar fi imaginat. Au trecut de atunci 6 luni și am stat de vorbă cu el pentru a ne povesti cum e acest job.
Vasy a trecut prin multe schimbări de „peisaj” în viața lui. Născut în Săcel, Maramureș, a făcut liceul la Năsăud, apoi facultatea la Brașov. Mutarea la Cluj nu e așadar ceva care să-i pună probleme.
„La Garda Forestieră nu faci un singur lucru, într-o zi. Mereu e ceva nou. Mereu sunt cazuri noi. E totul diferit, nu există noțiunea de rutină aici. Dacă ar fi să vă spun cum definesc eu acest loc de muncă și care e prima impresie după aceste 6 luni ar fi așa: e un loc în care am mereu mintea în alertă”, povestește Vasy pentru forestmania.ro.
Cei de la Garda Forestieră au o listă de sarcini ce pare că nu se mai termină. Pentru că fiecare vrea altceva de la ei: de la depozite de lemn, la gonit urși, de la verificat transporturi, la amenajamente, de la scoaterea din fondul forestier, la ecosisteme sau de la calamități la puneri în valoare. Tot timpul au de verificat avize, fie că sunt de punere în valoare, fie pentru biomasă, au de verificat dosare tehnice, au de mers la predarea de amplasamente, au de emis decizii privind nominalizarea ocoalelor care asigură servicii silvice… Plus comitete și comisii de tot felul, alături de Romsilva și alte autorități, pentru diverse chestiuni ce țin de fondul forestier. Lista de atribuții a celor din gărzi e, probabil, cea mai stufoasă din țară. Mai nou, au și birou PNRR în fiecare regională, dedicat programului de împăduriri.
„Eu lucrez la Direcția Control, sunt în legătură cu colegi din 4 județe care aparțin de noi, de Garda Forestieră Cluj. Sunt probleme de tot felul, și mai mici și mai mari. Probleme sunt și din partea operatorilor, și din partea ocoalelor silvice. Depistăm tot felul de lucruri, cum ar fi depozite de lemn acolo unde nu ar trebui să existe. Sus, în munte. Sau fotografii urcate în sistemul SUMAL care nu sunt cum trebuie. Mulți nu fac poze și din față, și din lateral, și din spate, ca să se vadă clar un transport, să se vadă tot. Și nu poți vedea dacă bate cu avizul de însoțire. Unii fac asta intenționat, alții pentru că nu se pricep, nu-și dau seama. Pe mine mă intrigă acei oameni care merg la risc, cu încărcătură de până în zece metri cubi sau cu prelată”, mai detaliază Vasy din experiența sa de jumătate de an.
Muncă multă
O problemă generală a gărzilor e volumul de muncă. E foarte mare, iar personalul foarte puțin, deocamdată.
„Am văzut în Hotărârea de Guvern privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale că Garda Cluj are trecute acolo 103 posturi. Noi suntem în jur de 46… Raportat la volumul de muncă, la suprafața pe care o acoperim, e foarte puțin”.
„Lucrul care m-a marcat aici a fost aplicația SUMAL 2.0. A ajuns atât de bine dezvoltată! Putem urmări concret circulația materialului lemnos și este un pas uriaș înainte. Mai nou, sistemul SNEICS e foarte bine pus la punct, e un registru electronic avansat în care sunt toate datele, la un loc. Mai sunt lucruri de făcut pentru a scăpa de birocrație, mai sunt hârtii, adrese, rapoarte… dar, cu timpul, vor dispărea și va fi totul computerizat”, spune, optimist, Vasy Peter.
Viața în Cluj
Obișnuit cu un oraș cosmopolit cum e Brașovul, tânărul inginer silvic nu a avut de trecut prin schimbări majore odată ajuns la Cluj. Totuși, un mic șoc a avut. De fapt, două.
„Viața la Cluj e de două ori mai scumpă decât în orice alt loc din țară. Mă refer la orice cost, de la chirii, la alimente, fructe, serivicii… orice. Dublu. Și merg des în alte județe și pot compara. A doua mare problemă e traficul. Este infernal. O porțiune pe care în mod normal o faci în 8 – 10 minute, dacă prinzi o oră de vârf, seara, în jur de 17 – 18, o parcurgi într-o oră și jumătate. Programul e … nu e chiar un program fix. În mod normal ziua de birou, ziua normală, e de la 8 la 16.30. Dar unde mai sunt zile „normale” de lucru? Se stă peste program… Zilele de teren încep la 6 dimineața și se încheie la 9 seara, iar partea de teren domină”.
Apropiații, mulțumiți
L-am întrebat pe Vasy ce spun părinții și apropiații lui despre faptul că lucrează la Gardă. „Sunt mulțumiți părinții mei, bineînțeles. Iar ceilalți… chiar m-a surprins cât de mulți m-au felicitat că lucrez aici. Să știți că oamenii apreciază activitatea Gărzii Forestiere. Pentru că știu că noi verificăm transportul de masă lemnoasă și ne percep pozitiv”.
„Colegii m-au primit cu brațele deschise, am văzut că s-au mai angajat tineri, ceea ce e foarte bine. E bine să iei un domeniu de la zero, de tânăr. Poate că dacă stai câțiva ani într-un ocol, să zicem, sau într-o firmă de producție și apoi vii aici… parcă nu e la fel. Mai bine pleci de la zero. Deci una peste alta, au trecut șase luni și nu regret că am venit aici, fac ceva care îmi place, e o muncă pentru care m-am pregătit și care poate că are stres și oboseală, dar are și satisfacții”.
Felicitări, domnule Peter! Garda Forestieră trebuie întărită și sprijinită!